Denudare

[Amanda Spulber]

E primăvară. Nu mai e scăpare, 

Căci, prin invazia de ghiocei,

Se întrevăd și gândurile-amare,

Singurătățile de pe alei.

.

Se dezgolesc în nunta fioroasă,

În infinitul împletit în opt,

Se scurg din amorțirea care-apasă

Și străjuiește sufletul necopt.

.

E primăvară. Nu e nicio șansă 

De-a zăbovi, ascuns între pereți,

Când florile pe stradă se revarsă 

Și totuși simți că încă mai îngheți.

.

E primăvară, se topește neaua,

Se murdărește-n grabă de concret,

Și raze-acide sfâșie perdeaua 

Cu luciul lor confuz și indiscret.

.

Când aerul de iarnă se desparte,

Sub un asediu orb și ucigaș,

E primăvară și miroase-a moarte

În fiecare ghenă din oraș.

[Alina Ilie]

Instantaneu al primăverii, surprins de un suflet pe cât de lucid, pe atât de romantic. 

[Vasilisia Lazăr]

Amanda, poemul tău oferă o viziune lucidă și aproape brutală asupra primăverii, răsturnând simbolistica tradițională a renașterii. În locul bucuriei, apar dezgolirea sufletului, singurătățile și neliniștea urbană, unde ghioceii scot la lumină și „gândurile amare”. Contrastul dintre natura care renaște și orașul degradat creează o tensiune puternică, iar imagini precum „raze-acide” sau „ghenele orașului” accentuează sentimentul de alienare. Finalul, cu mirosul de moarte în plină primăvară, transformă poemul într-o reflecție amară despre realitatea contemporană. O poezie intensă, modernă și profund provocatoare. Mi-a plăcut mult, mult!