De-o vreme parcă nu mai sunt eu...

[Grig Salvan]

de-o vreme parcă nu mai sunt eu
cineva m-a schimbat la o vamă
iar în locul curajului meu
mi-a sădit doar o tainică teamă

mi-e teamă de-al cailor tropot
de sânge și de focul de armă
de dangătul sumbru de clopot
de sunet strident de alarmă

mi-e teamă de mine cel nou
ce mă-nchide parcă-n sicriu
așezându-mă ca-ntr-un cavou
deși mai sunt încă viu...

mi-e teamă de gol și de noapte
de trenuri fără lumină
de-ale vântului tainice șoapte
de frunzele căzute în tină

azi nu mai cânt în surdină
să mai sparg a lumii tăcere
mă simt vinovat fără vină
și parcă o voce mă cere...

mi-e dor zi și noapte de mine
de cel dintr-o altă poveste
când teamă n-aveam de ruine
și suiam curajos orice creste

mi-e dor de cel de-altădată
cântând și făcând să se-adune
în juru-i o lume curată
fără noroi și tăciune...

dar în mine domnește cel nou
și-mi taie răsuflarea și-avântul
mai aud doar al vieții ecou
și parcă mă cheamă pământul...

[Chris]

trist, dar frumos!

[Ada Nemescu]

Mă simt onorată, chiar mai mult... simt o fraternitate, o prietenie caldă în jurul cuvântului... o zi minunată de octombrie ...

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada! Pentru vizita matinală, pentru  gândul frumos și bun, pentru micul poem născut spontan din mica mea elegie. Mi-am copiat, ca de obicei, micul tău text în „caseta” mea cu daruri de la oamenii dragi. O zi frumoasă!

[Ada Nemescu]

Cel vechi și cel nou sunt doar unul

Din temeri își dăinuie cântul

Aude cum cheamă pământul

Dar sufletul știe, preabunul

că timpul, destinul și vântul

Sunt trio puternic, dar ... unul

Așa cum sfielnic e gândul.

Grig, dorul de noi înșine dintâi este copleșitor cu fiecare clipă care trece. Suntem  destin de floare, de frunze (cum a scris dl Gheorghe Pârlea...Sunt... frunză de copac) 

Mi-a plăcut mult tot ce ai scris, te felicită aDa 

[Grig Salvan]

„Vine o vreme...” pentru noi toți, când parcă nu mai suntem noi și cineva străin ne înlocuiește și domnește în noi...

Mulțumesc, Dorina, pentru trecere, comentariu și apreciere! O zi frumoasă!

[Pop Dorina]

Într-o anumită măsură, cred că fiecare dintre noi se regăsește în versurile dumneavoastră. Felicitări!