anul din afara timpului

[petrut dan]

sunt primul om singur în orașul îndrăgostiților -

casa mea departe de casă

lumea are două fețe pe care trebuie să le accept

la persoana iubită

sunt bărbatul cel mai puțin ancorat

în realitate

ador să nu știu următoarea mișcare a

vieții

mă gândesc să spun ceva din biblie pentru cadavrul

zilei cu ochii fixați

la tendința noastră de a trăi cu orice preț

frumusețea unui roz acaparator

ce te face să privești în interior până când descoperi

că îți lipsește ceva asemănător magicului

dacă nu merg în același sens cu rotația

de ce pământul nu-mi fuge

de sub picioare

pentru că fac lucrurile de parcă tu ai fi ultima zi

și nu știu dacă mi se întoarce norocul

strig despre dragoste și curaj

și nu-mi cresc aripi din interior

câți oameni răi îmi cer socoteală pentru faptul că am rezistat

eu și cei patru pereți ai speranței

precum o pâine

întreagă

de afară aud ploaia vindecătoare

[petrut dan]

Bună dimineața,

Mihaela, mulțumesc și ție pentru sugestii, mă gândesc și-ți spun, cred că la început e mai frumos așa cum zici tu și Nuța, dar finalul l-aș lăsa cum e acum, uite, am schimbat așa pentru moment, cu drag!

[Mihaela Popa]

absolut magic!

și eu văd poemul începând de aici

"sunt primul om singur în orașul îndrăgostiților -"

și începutul îl simt că se citește bine la sfârșit

"

dacă nu merg în același sens cu rotația

de ce pământul nu-mi fuge

de sub picioare"

citit cu drag și admirație!

[petrut dan]

Chris, mulțumesc pentru comentariu și prezență, te mai aștept, cu drag!

Amanda, mulțumesc de vizită și cuvinte, seară liniștită, cu drag!

[Amanda Spulber]

Pentru că nu ești Superman, ești un om și poate tocmai prin asta mai interesant.

[Chris]

da, ar fi interesant de vazut daca mergi in sensul opus rotatiei pamantului, daca acesta fuge de sub picioare si daca ai merge un an asa, ai ramane suspendat in timp?! interesanta idee, frumoasa declaratia de dragoste care inchide poemul

pentru că fac lucrurile de parcă tu ai fi ultima zi

și nu știu dacă mi se întoarce norocul

strig despre dragoste și curaj

și nu-mi cresc aripi din interior

câți oameni răi îmi cer socoteală pentru faptul că am rezistat

eu și cei patru pereți ai speranței

precum o pâine

întreagă

aud de afară ploaia vindecătoare

[petrut dan]

Bună seara, 

Nuța, îți mulțumesc pentru sugestie, m-am uitat, dar o să revad întregul, cu drag!

Lisia, mulțumesc pentru cuvintele melodioase și atmosfera caldă și primitoare din comentariul tău pe care l-am pus în arhiva celor ce nu pot fi uitate, my lady, cu drag!)

[Nuta Craciun]

Aș muta cele 3 versuri de la început undeva la mijlocul poeziei, eventual după prima strofă, așa o văd eu... începând de la versul 4. Desigur, e o părere. :)  

[Vasilisia Lazăr]

Să mânuiești Cuvântul e un dar de la Dumnezeu, dar dacă nu-l susții cu permanent elan, cu perseverență, cu inspirație și pasiune, nu rămâne decât „un ceva” care niciodată nu-și va arăta strălucirea, ori tu, conștient pe deplin de acest dar dumnezeiesc, îl șlefuiești zi de zi și ni-l oferi întreg și în adevărata lui splendoare.

pentru că fac lucrurile de parcă tu ai fi ultima zi

și nu știu dacă mi se întoarce norocul

strig despre dragoste și curaj

și nu-mi cresc aripi din interior

câți oameni răi îmi cer socoteală pentru faptul că am rezistat

eu și cei patru pereți ai speranței

precum o pâine

întreagă

aud de afară ploaia vindecătoare

Splendidă declarație de dragoste! Se pare că niciodată nu ți-au fost pe plac jumătățile de măsură în iubire. Le-ai imprimat acestor versuri cele mai puternice accente ale trăirii umane. Atât de intense, încât te invită la o interiorizare inevitabilă, de care nu știi să te ferești.

dacă nu merg în același sens cu rotația

de ce pământul nu-mi fuge

de sub picioare

sunt primul om singur în orașul îndrăgostiților

O viziune proprie, singulară, fascinantă, care produce adesea, în sufletul cititorului, mici cutremure, bulbi de lumină sau chiar asteroizi pe care vrei să îi reiei în buclă. :) Și îți dai seama că ai mai trăit un asemenea impuls doar de vreo 3-4 ori în viață. Sincer, poezia ta mă rupe de mediu și-mi lasă prezentul suspendat pentru o perioadă de timp nedefinită. Incredibil, dar țin minte tot ce m-a marcat în fiecare poem al tău de când te citesc.

Ce să mai spun... Bravo, Poete, spun și eu! Și mai aștept, normal...

[petrut dan]

Bună seara, 

Monica, încântător comentariul tău, îți mulțumesc și te mai aștept, seară minunată să ai, cu drag!

domnule Valeriu Anghel vă numărați printre preferații mei, vă mulțumesc , cu respect!

Gina, îți mulțumesc, te mai aștept, cu drag! 

[gina zaharia]

Plăcut mister.