dantelă

[Vasilisia Lazăr]

decembrie pleacă şi duce cu sine

dantele ţesute cu fir argintiu

miresme ascunse în dulci cătăline

și-un vag sentiment de apus şi târziu

  

privesc prin fereastra brodată de ger

pe nori cum caleştile vântului suie

îmi ești o părere pierdută-n eter

ca negura morții ce-apare și nu e

 

cu paşi ce mă poartă mereu spre trecut

sărutul tău cald mă atinge pe frunte

iar eu mă întreb ce-aș avea de pierdut

când viața îmi fură și lucruri mărunte

 

decembrie pleacă şi duce cu sine

dantele ţesute cu fir argintiu

miresme ascunse în dulci cătăline

și-un vag sentiment de nimic şi târziu

[chindea maria elena]

De n-ar fi gerurile trecutului nu ne-ar coace inima miracolul de azi atât de fabulos! Poposirile și plecările atâtor ființe și evenimente în viața noastră dau portanță regăsirilor sosiilor noastre de lumină! Bine întors în el însuși decembre.

[Chris]

da, ce frumos! am si vazut catalinele... 

[Vasilisia Lazăr]

- Mulțumesc mult de apreciere, Nicoleta!

- Dan, ce frumos ai punctat! Și mai ales, remarca și interpretarea din final. Probabil mulți n-au observat acea nuanță, nu însă și tu. :) Drag!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos,  cu miros de decembrie! 

[petrut dan]

Un poem compact aproape de nepătruns, își continuă drumul printre dantele țesute în fire ce își doresc să îndepărteze sau să facă uitate stări pe care iarna le poate trezi, un poem ce nu-și schimbă sau deviază drumul de la început poți să-i vezi capătul parcă în oglindă atât de mult seamănă și nu vrea să-și modifice ideea/emoția de la care a pornit și pentru care nu vrea să facă niciun fel de rabat. Dacă la sfârșitul primei strofe sentimentul era de apus și de târziu la sfârșit apusul se transformă într-un nimic ce-i dă un aer suprarealist în care doar implacabilul pare să conteze. Lady!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, mulțumesc mult pentru cuvintele calde!

[bolache alexandru]

O dantelă țesută cu fir argintiu dar în versuri de aur... Privind spre trecut mergem înainte! Moartea nu poate fi decât o regăsire!

[Vasilisia Lazăr]

Așa este, domnule Katin. Vă mulțumesc pentru cuvintele deosebite lăsate mereu în pagina mea! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc din inimă pentru frumosul comentariu, domnule Neagu! Am mai revizuit-o un pic. :) Metrica e inversată pe strofele din mijloc. Prima și ultima le-am dorit ca pe un refren.
Cu mare drag!

[Mihai Katin]

și-un vag sentiment de apus şi târziu apusurile de  iarna au acea traire de imposibila intoarcere, de implacabil cu care trebuie sa ne invatam ca sa nu ne doara prea tare!