Dac-ai ști

[gabriel cristea]

Lună tristă, tristă, tristă, dac-ai ști că sub
cupola-ți
ginta omenirii calcă peste oase de granit
- oameni spulberați de bombe și copii cu vise șchioape ce-ngropați sunt în moloz -
ai zbura spre alte sfere rușinată de Pământ.

Satelit al lumii oarbe ce-i vândută lui Satan,
Tot argintul tău, preaclarul, în zadar îl văd poeții;
Lumea asta-a nepăsării cântă oda bucuriei
Sub un steag cu stele multe, rânduite circular.

O, voi farisei ce-n epoci nu veți ști cuvântul milă și nici verbul a ierta,
vă cunoaște Universul de atâta răutate și
Golgota lui Christos;
Stați pe vine precum lotrii ce așteaptă un semnal,
Să mușcați și să ucideți sub mascatul cor al lumii.

Nu mi-e mâna astăzi demnă, să vă sfârtec în bucăți,
Iar atomii voștri negri să-i suspend în vârful țepei;
Nu mi-e numele de Țepeș, și nici neamul sângeros
Altfel - Doamne, vă păzească! - ați fi oale și ulcele.

Lună tristă, negru sânge, dac-ai ști că sub
cupola-ți
rămășițele de oameni se tot zbat ca să existe, unduind în van măslinii,
ai veni cu-arginții Iudei să răscumperi omenirea și s-o pui de-a dreapta crucii.

[petrut dan]

Un poem de impact, are tot ce-i trebuie să trezească spiritele adormite, conștiințele corupte, un poem ce te face să speri că până la urmă binele va face mai mult, adică... restul! Cu prietenie, Gabi!

[Chris]

o poezie-manifest cu impact puternic

frumos, trist, dureros

[Grig Salvan]

Un poem pamflet de mare forță și cu mesaj antirăzboinic virulent. Cu trimiteri clare și fără echivoc la corbii negri ai crimei mondiale.

[chindea maria elena]

Un poem flacără - scris de un poet de tranșee, cu nerv și substanță! Cuceritor și prin sensibilitate! Un poem al jupuirii de viu! Încântată că există spirite care ard  pentru viziunile lor înalte!

[gina zaharia]

Mi-am imaginat cum îl și reciți, Gabriel. Puternic poem!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie-manifest, mai bine-zis, o poezie-glonț îndreptată împotriva celor care seamănă moarte, o poezie pe care am citit-o cu tristețe...

[bolache alexandru]

O epopee a lumii actuale care sfârșește apoteotic în ultima strofă când argintii Iudei ar putea răscumpăra omenirea. Un poem deosebit cu sufletele zbătându-se sub lumina lunii... O adevărată spumă de mânie gata să sfârtece în bucăți... Respect Sir!

[Monica Pester]

Lună tristă, negru sânge, dac-ai ști că sub

cupola-ți

rămășițele de oameni se tot zbat ca să reziste, unduind în van măslinii

ai veni cu-arginții Iudei să răcumperi omenirea  și s-o pui de-a dreapta crucii.

E un final tulburător , în primul rând prin exprimarea numelui Iuda, care ar ajuta omenirea, direct sau indirect de a se înălța spiritual. . .

Mesajul poemului, de revoltă, ură și dorință de răazbunare, răsuflă din fiecare cuvânt ! 

Și asta transformă poemul într-un manifest de luptă !

Felicitări, Gabriel !

[IOAN stoian]

Am scris recent într-un comentariu că eu caut cu ostentație poezii pe care aș fi vrut să le scriu eu. Aceste versuri au o vibrație profundă,  au o rimă interioară care amplifică indignarea  și regretul că pe Pământul milei și iertării se pot petrece asemenea anomalii, generate de cei care nu merită nimic, nici măcar răzbunarea...Nu mi-e mâna astăzi demnă, să vă sfârtec în bucăți.

Sunt versuri pe care....