Cum mor iubirile
În rochii de stambă
Și plete coclite de ploi…
Isolde-n epave
Înalță catarge,
Privind, peste umăr, ‘napoi.
Funingini și gheață
Pe văi ce-altădată
Dogoreau în flăcări de maci;
Doi vulturi albaștri,
Zăbreliți în uitare,
Se zbuciumă-n cuiburi, buimaci.
Nici umbră, nici soare;
Nadirul se-nfoaie
Sub talpă de crivăț turbat.
Nisipuri jilave
Răstoarnă eternul
Și-n ciob de clepsidră se zbat.
Adaugă un comentariu
N-am, Mihaela, nicio rezervă. Reșapez nostalgiile vechi de-o toamnă și mai țes hainele vechi pe la coate. :)
Ano, deja te-ai apucat de curățenia de primăvară? Frumos le mai dichisești și le potrivești!
La mine e mai simplu: „Toate au un rost și bine c-au fost!” Oricum, e bine să ai una de rezervă. :))
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE