(pamflet)
carcalete
adică (pt. critici) car cal... ete, na! (v-ați prins?)
spriț
riță riță gogoriță (câteodată rima doar(m)e la subsol)
schnaps
idei în colaps…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Martie 24, 2020 la 5:44pm — 3 Comentarii
Cu acest citat din, culmea, scepticul Octavian Paler, am încercat să-mi alin, în ultimele două-trei zile, întâi nedumerirea, apoi revolta și, în cele din urmă, tristețea profundă la citirea cumplitei vești a trecerii în eternitate a magistrului Ion Lazăr da Coza. M-am considerat, de ceva timp, privilegiată și onorată să beneficiez de comentariile domniei sale, adesea generoase, la încercările mele literare, pe care le…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Februarie 18, 2020 la 3:19pm — 5 Comentarii
cânticel (aproape) comic
Pe drumul cu hârtoape ce duce la Sibiu,
Trecea, cu capsa pusă, gândacul cenușiu:
„Ce lată-mi pare calea, de-aș traversa o zebră...…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Ianuarie 18, 2020 la 4:39pm — 9 Comentarii
(de cătănie)
Țară, țară, vrem ostași!
Să ni-i duci și să ni-i lași?
Ba, vi-i duc și vi-i aduc
Până cântă mierla-n nuc.
Țară, țară, vrem ostași!
Lăncieri, tunari,…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Aprilie 1, 2019 la 2:27pm — 9 Comentarii
îți amintești?
era o seară blândă
când luna răvășită
în van a desfășat
tot borangicu-i palid
peste potop de lacrimi
prin geana zilei plânse
cu bocet murmurat
îţi aminteşti?
sub streșini făurarul
își ghemuia speranța
în miez de alb ghioc
cu mâna fremătândă
tu mi-ai ascuns sub…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Martie 12, 2019 la 5:30pm — 11 Comentarii
Cum mor iubirile
În rochii de stambă
Și plete coclite de ploi…
Isolde-n epave
Înalță catarge,
Privind, peste umăr, ‘napoi.
Funingini și gheață
Pe văi ce-altădată
Dogoreau în flăcări de maci;
Doi vulturi albaștri,
Zăbreliți în uitare,
Se zbuciumă-n cuiburi, buimaci.
Nici umbră, nici…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Februarie 19, 2019 la 1:00pm — 12 Comentarii
Adăugat de Ana C. Ronescu la Ianuarie 18, 2019 la 5:30pm — 18 Comentarii
chelie îmbrobodită – adevărul
își tot împinge
păduchele spre creștet
crezul își prinde
în cârlionțul veșted o papiotă
de vuiet verde și zbucium…
ContinuareAdăugat de Ana C. Ronescu la Decembrie 12, 2018 la 2:54pm — 11 Comentarii
am fost un copil precoce
știam
de când m-am născut
să-număr până la unu
și înapoi
târziu
în buza devremelui mut
am pătruns taina-mpărțirii
a unului singur
la doi
Adăugat de Ana C. Ronescu la Noiembrie 19, 2018 la 4:55pm — 8 Comentarii
bine-ai venit prietenă
mulțumesc și eu sunt bine
doar ce-am pus ibricu’-ntomnării pe foc
ia loc
dezleagă-ți eșarfa și limba
și ciupește-i nostalgiei un la
hai cântă-ți partitura cu vorbe
doar puncteaz-o ici-colo c-un hi
sau strecoară-i când și când
câte-un ha
se zvonește că o vara primară
o teleleică
de la noi de pe-aici
de ifose plină de zici
că-i borțoasă cu phi-ul de aur
și-a vândut…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Octombrie 30, 2018 la 4:36pm — 12 Comentarii
(inspirată de poemele în „limba spargă” ale Ninei Cassian)
Sunt bleosc vaifondusă.
Posmogad mă pusă
Să burmez la cină
Grapsture-n gloștină
Bunhrit cu mujdină
Și smorcit în sos,…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Septembrie 11, 2018 la 3:00pm — 7 Comentarii
scuarele sunt pline de cal
ești și-o groază
de phaethoni tânjind
la fae
toane trase de tropii oți de
cartier pe trotuar
un fel de euterpe
mustind de meșe-botox-sili
con
își prinde feciorelnic în bre
ton
o cratimă cât nuca din pere
te așteaptă-n rând cu vulgul
în picioare
amnistia cuvântului peltic
din dic
ționare
Adăugat de Ana C. Ronescu la August 31, 2018 la 4:13pm — 14 Comentarii
Când buruiana verde
Acoperă copacul
Iar guguștiucii gureși
Pe ramuri îşi fac veacul,
Zdrobită e tăcerea
Puşcată cu salivă,
Neghina pare coaptă
Şi bună de…
Adăugat de Ana C. Ronescu la August 10, 2018 la 5:30pm — 13 Comentarii
lupta se amână până hăt spre seară
izvorând sub nituri
râuri de rugină însângerează
deopotrivă
călcâiele nebunilor și crinolina reginei
logica războiului
cu arătătorul sprijinit de tâmplă
despăduchea de î din a
coamele cailor albi și liberi
încă o rundă și
padocul va cădea din nou ostatic
tactic
victoria nu e a celui ce-o râvnește
ci-aceluia ce-o calcă în picioare
sub ruinele ultimului turn
doi pioni de teracotă…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Iulie 18, 2018 la 1:28pm — 19 Comentarii
sunt repetentă
oare-a câta oară
atâta știu
sunt iarăși repetentă
nu-i vina mea
vă jur am fost atentă
la ore
secundă cu secundă
și mi-am notat formula pe maculator
am confundat un minus cu vr'un dor
poate o fracție cu o speranță vidă…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Iunie 28, 2018 la 6:12pm — 8 Comentarii
epavele clipei
alfabetare goale
ce zac răsturnate
sub valuri ciobite de scoici
doar urechea mirării
aude țipătul pescărușului
chemări de amurg nenăscut
e vremea...
zefirii
mângâie fruntea culorii sleite
în durerea facerii
senzorul-cercetaș
retrage mugurii-n tranșee
pentru ultima repetiție
cu decoruri și costume
iar străvechi-editorul
cu peniță de ceață
zgârie-n grabă pe forzațul…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Februarie 14, 2018 la 2:49pm — 17 Comentarii
Pădurea-și netezește, cu vântul, ramul rar,
Moartea-și amână somnul cu un clipit de gene;
Se bâlbâie spre șipot un râu, ca Demostene,
Zvâcnește cald, în roșu, pestrițul de sitar.
Încă uscate-n drojdii, arome de nectar
Se scurg, ca o morfină, prin ale nopții vene,
Pădurea-și netezește, cu vântul, ramul rar.…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Februarie 9, 2018 la 4:52pm — 10 Comentarii
(pamflet)
fantome de hârtie arau câmpul, pe dos.
oi – negre altădată – vopsite caraghios...
chiar behăitul neaoș sună, cumva, altfel;
lupul... parcă-i delete, doar umbra e de el.
măgari – țanțoşi pândari – ce în copite scurmă
tot…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Decembrie 10, 2017 la 5:14pm — 8 Comentarii
(parodie după „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi)*
Vorbea întruna. Eu îl rugam să tacă.
Se proțăpise-n ușă, cu tolbă și cu geacă;
Gândeam că vrea să-mi vândă vro marfă mai de soi.
Plutea, în casa-scării, iz vag de usturoi.…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Noiembrie 23, 2017 la 12:00pm — 13 Comentarii
prințul zurliu desfide calendarul
în fuga bidiviului de ceață
și-a prins doar cu o rază mireasa de mijloc
nesomn mijit în zori vâlvoi
și munți mahmuri de-atâta dimineață
sub tălpi e cerul
pe creștet - cununi uní* de sare
cine-a-nceput
probabil rost nu are
trădarea ierbii - diversiune justă
cât timp firmanul iernii
e-n buzunarul drept
noiembrie
cu tâmpla sprijinită de câmpie…
Adăugat de Ana C. Ronescu la Noiembrie 13, 2017 la 2:30pm — 7 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor