colț de rai (din pasul ei)

[Johan Klein]

colț de rai (din pasul ei)

pământul nu fu niciodată mai mirat

precum atunci, de salutul vreunei apăsări mai misterioase…

cunoscu o emoție nouă și își ridică întrebător lumina

frunții plate înspre muchia tălpii gingașe de ființă sensibilă care isi lăsa tandru

pasul îngust, cu o stranie greutate de pana,

dându-i o semnificație eternă acestui pântec fierbinte de pământ…

între liniile ochilor lui, se ridicară noi contururi exasperate

pentru a-i da o formă acestui artificiu biologic,

înspăimântător de senin

un joc delirant de interpretări nostalgice

începură un dans abstract, de parcă privirea-i tacută ar fi fost

desprinsă din triunghiul bermudelor

definiția pământului nu întâlni miezul vreunui țesut

cu urme mai seducătoare precum acestea și nici nu avea să mai cunoască

ceva asemănător, căci astfel luaseră naștere petecele raiului,

cândva, demult… bucată cu bucată,

în urma fiecărei amprente călduroase de pas domol

si neînțeles de copilă inocentă

Johan Klein

[bolache alexandru]

Eu cred în continuare că nu v-ați găsit cadența și cred în continuare că puteți reveni!

[Ionel Mony Constantin]

Am fost primul care a scris aici un comentariu şi cu toată sinceritatea speram să am o percepţie greşită a fenomenului poetic prezentat.   Din păcate  citind şi alte  comentarii care au  urmat  se pare că am  avut dreptate. Păcat!

[Ana Cîmpeanu]

un joc delirant de interpretări nostalgice începu un dans abstract. Subiectul este Un  joc, nu interpretări, de aceea predicatul nu este începură.

Ca parte bună, remarc totuşi că aţi păstrat perfectul simplu , ceea ce e un semn de consecvenţă. de ce aţi recurs le el nu ştiu, se putea găsi o manieră mai elegantă de exprimare, perfectul simplu e utilizat regional, e oltenesc, e mai mult caracteristic prozei şi dă un aer sfătos demersului literar.

Ar putea fi o proză scrierea dumneavoastră, dacă ar fi altfel aşezată. Ca un lucru pozitiv, remarc încercarea de vers liber, de exprimare modernă şi e bine că nu aţi încercat rime pe textul acesta.

Remarc şi incercarea de imagini artistice moderne, poate mai puţine cuvinte şi mai mult mister ar fi fost de folos. E nevoie şi de mai multă abilitate lingvistică, mesajul mai concentrat, mai expresiv şi mai simplu, ar fi fost mai cu impact. Dar se poate!

[Sofia Sincă]

În afara a ceea ce s-a scris mai jos la comentarii, am a-ți spune că perfectul simplu nu se folosește în poezie. Nu este melodios, nu este sensibil.

Și, da, aici este un amalgam de ziceri.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet până-n poale
Plutești ca visul de ușor.

Ei, cam asta ai vrut să scrii, doar că Ea atinge pământul, ci nu covorul moale...

Nu. Cuvinte și idei lăbărțate care se repetă fad.

Poezia e esență, sugestie, simbol, metaforă, eleganță...

Un link util:  Figuri de stil

da Coza

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Titlul nu era pus deloc, l-am pus eu. Este o rubrică/ferestruică specială pentru titlu. Unde l-ați pus d-voastră trebuia scris doar textul poeziei.

[Ionel Mony Constantin]

Of, Doamne!
În ultima vreme tind să cred că siteul nostru este în "creştere"!
Dl. Klein este al treilea caz, dacă nu greşesc, când pe parcursul a câtorva săptămâni apar autori(fără să mai nominalizez alţii) ce postează " poezii" care numai creaţii poetice nu sunt. Am senzaţia că este o creştere exponenţială îngrijorătoare. O rog cu respect pe dna Ana Cîmpeanu,cu acribia sa recunoscută, să facă o analiză la obiect. Dacă greşesc "mea culpa"!