Nu, nu știu

cum

se făcea că aceleași mâini care ofereau

tandru

buchetul de trandafiri femeii

de-acasă apăsau

mai târziu

nefiresc de ușor

și cu o așa îndemânare

vânătorească

trăgaciul unei arme

pe câmpul

de luptă...

se făcea că pulsează-n pântecele nopții

o lume ce-i clădită numai din petecele de țărână 

care stau 

răstignite sub pașii greoi ai nefirescului

o lume cu rosturi ce pot fi-nțelese numai din subteranul celor mai adânci și mai crunte 

insmonii 

și-n care se moare de prea multă frământare

muțeniile supreme se pipăie-ntre ele de spaimă sau nesomn

atunci când aceasta prinde contururi 

la suprafața nimicului 

o…

Continuare

colț de rai (din pasul ei)

pământul nu fu niciodată mai mirat

precum atunci, de salutul vreunei apăsări mai misterioase…

cunoscu o emoție nouă și își ridică întrebător lumina

frunții plate înspre muchia tălpii gingașe de ființă sensibilă care isi lăsa tandru

pasul îngust, cu o stranie greutate de pana,

dându-i o semnificație eternă acestui pântec fierbinte de pământ…

între liniile ochilor lui, se ridicară noi contururi…

Continuare

Amurg

 

Culorile amurgului se contraziceau

una cu cealaltă, în amuțirea văzduhului,

schițând întruchipări frânte, rigide, fără cauză.

Lovituri șchiopătânde primea fiecare nour

vitreg în parte, pentru a putea fi perceput

prin delimitări ondulate , de

marginea fiecărei priviri

aglomerate din condiția umană.

Sălbatice percepții tâșniră într-o…

Continuare

Strigătul

Se-ngrămădesc contraste să strălucească-n oase

Pe unde universu-i amortizat în rame,

Asediul unor cărnuri dorește să înhame

O frântă atmosferă și-un spirit ce miroase

Din țipătul macabru… condiția infernală.

Persistă o-ncărcare de tușe răstignite

Lansate dintr-un plâns de pensule vopsite

Prin seceta cuprinsă de-o vina primordială.

Un soi de-anxietate plutește între brațe

Dinamitându-i chipul și firea…

Continuare

 

În orologiul nostru bat sunete bătrâne

Iar noi pictăm decorul minutului ce curge

Bolnav, pe lângă ceasuri ritmatice, păgâne

Și-o liniște supremă și mistică ne-ajunge.

 

Bat sunete cărunte-n destinul omenirii

Și viața se dilată prin vremuri concentrate

În suprarealismul bătăilor purtate

De minutarul sumbru, ecoul nemuririi.

 

Acum…

Continuare

Țin minte…

 

Țin minte câteva vorbe

De pe când copil eram,

Să respect țară de țară

Om de om și neam de neam.

 

Țin minte câteva vorbe

De pe când eram copil,

Să respect pe orișicare

Fie…

Continuare

De câte ori...

 

De câte ori în viață, se-ntâmplă să mai ningă

Ca suflet socotesc că îngerii-s de vină,

Că-și  scutură aripe de fulgi care suspină

Prin prăpăstioase vicii și-ncep tragic să plângă.

 

 

De câte ori se-ntâmplă, în viață să mai…

Continuare

O mare inteligentă…



O mare inteligentă

Îmi cuprinse gândul și sufletul

Cu valurile cunoașterii,

Pline de algele creației.

În timp ce priveam încrezător

De pe malul plin cu nisip de metafore...

Ridicasem puțin privirea

Spre vapoarele căii lactee,

Cu pânzele pline de stele

Ce reflectau grupul de cuvinte

Care vâslea prin vidul nepătrunsului ascuns,

În speranța că va găsi vreodată

Figurile de stil potrivite,

Pentru a forma… Continuare

S-a îmbolnăvit natura...

 

S-a îmbolnăvit natura, așteptând o veste

Pentru a câta oară nu știu, de la bietul poet

Crezând că are versuri de frunze berechet

S-a îmbolnăvit natura, ce tragică poveste.

 

Prin codrii plâng copacii, așteptând o veste…

Continuare

Unde-i Sfânta Românie?...

 

Unde este țara sfântă

Cu mulți tineri și bătrâni?

Unde-i imnul ce se cântă

Sufletește,din străbuni?...

 

Unde e respectul,starea

De a-l da pe ziua bună?

Ne cuprinde teama,jalea

Lumea e tot mai nebună.

 …

Continuare

Apusul…

 

Apusul se târăște,pe-un cer ce-are să cadă

Prin stoluri de speranțe, iluzii și viziuni,

Peste pământ și oameni care au să-ntrevadă

Prin tot acest proces, istoria din străbuni.

 

Apusul se târăște,pe-un cer ce parcă trage

După sine…

Continuare

A câta oară,nu știu…

A câta oară nu știu, privesc de la ferești

Perechile de fulgi,poruncă sacr-a firii,

Moment în care cazi, pe coate și gândești

Ca om, la tot procesul supus dumnezeirii…

A câta oară nu știu, privesc singur din casă

La omătul care poetic mă cuprinde

Căci iarna a venit și brațele-și întinde

Peste o simplă fire, pe-un suflet se apasă.

A câta oară nu știu, văd…

Continuare