asfințit

[Vasilisia Lazăr]

 

mergând la culcare

lumina îşi scutură veşmântul

pe creste de colnice

unde încă mai unduie îndurerat

un prezent fără trecut

 

amurgul topeşte în vase arămite

paşii sleiţi de povârnişul zilei

zbor uşor le este izvorul nădejdii

melos de umbre cadenţează

tăcerile în palme bătătorite

 

ierburile îşi descântă una alteia de deochi

luna le seamănă argint în plete

eu mă aşez lângă pomul din faţa casei

şi scrijelesc cu litere amare

soarta mea şi a ta

[Amanda Spulber]

Copleșitoare elegie și splendid conturată prin ritm și prin imagini.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Imaginile poetice  „lumina care-si scutură veșmântul„ , „amurgul topit în vase arămite” compun un tablou al sfârșitului de zi, dar și al unei vieți trăite în tăcere și speranță firavă. Natura și omul se contopesc în tristețe.

[Ada Nemescu]

Ce tristețe lină, prețioasă

prea argintată în amurg. Poveste!

amar, amar cuvântul scris ne este,

iar taina-n suflet intră,-și face casă...

cotropitoare stare tihnă în amurg, ca la un sfârșit de lume.

aDa

[Grig Salvan]

Un tablou al asfințitului delicat, încărcat de melancolie și regrete, desenat printr-un șir de metafore grațioase. O lectură deosebit de plăcută.

[Stanescu Valentin]

Nu am vrut să vă supăr cu începutul comentariului meu dar, la orele nopţii, după citirea poeziei, am rămas în clipă fără cuvinte aşa de mult mi-a mers în suflet starea pe care aţi transmis-o de parcă aş fi trăit-o. Nu pot decât să îmi închipui cât de intensă este durerea după plecarea cuiva foarte drag. O zi liniştită pe plaiurile minunate vrâncene!

[Monica Pester]

O pace a naturii care încearcă să mângâie trîstețea fetei rămasă ca într-o perpetuă visare să scrijelească destinele. Totul, parcă, într-un decor de asfințit de iubire.

O tristețe grea, compactă ...

Lisia,

[Vasilisia Lazăr]

De obicei, când citesc un comentariu care începe cu „No comment”, îmi zic că ceva nu e în regulă pentru cel care a citit. Mulțumesc oricum pentru puținele cuvinte care vi s-au strecurat în suflet! :)

[Stanescu Valentin]

No comment! Dar câteva cuvinte mi s-au strecurat din suflet spunând: amurgul aşază clipele în ordine mângâindu-le şi suspinând cu certitudinea nimicului fără întoarcere...