Ce-ar fi să fiu un exorcist?

[Gheorghe Pârlea]

Cu mâna streaşină pe frunte, 

Scrutez prin ochiul meu firav 

Azurul tulburat spre munte 

De griul Marelui Zugrav.  

 

Ades, şi cerul cel din noi 

E-ntunecat de norul greu –  

Şi-n ce furtuni şi aspre ploi 

Ne poartă fiii lui Atreu*! 

 

Ce-ar fi să fiu un exorcist, 

Acel care alungă răul 

Din cel pătruns de antihrist? 

Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? 

 

Să fiu acel ce mută stânca, 

De-i stă în cale vreunui bine.  

Dar, vai, ce palidă mi-i brânca  

Şi ce bicisnic sunt în sine! 

 

Şi totuşi e în noi arvuna – 

Un grăuncior de Dumnezeu – 

Ce poate risipi furtuna 

Adusă-n om de vreun Boreu*. 

 

Ce-ar fi, în mine-adânc să sap 

După granula de-ametist, 

Să pot de rele să vă scap?  

Ce-ar fi să fiu un exorcist?

 

Gheorghe Pârlea

*Atreu, Boreu: personaje mitologice. Atreu și Eos (zeița zorilor) aveau patru fii care întruchipau vânturile celor patru zări. Boreu e unul dintre ei (vântul de miazănoapte).

[Gheorghe Pârlea]

Plec fruntea spășit, Dna Vasilisia Lazăr, urmare a corecției juste pe care mi-o aplicați. Raportul meu cu timpul atribuit virtualului e viciat de factori perturbatori proveniți din real (țin de intimitate). Ca urmare, mi-i sortit puțin timp pentru... computer, ceea ce mă face, involuntar, egoist. Poate voi găsi cale de... îndreptare. Vă admir pentru energia și generozitatea - contrare neputințelor mele - oferite semenilor din branșă! 

[Monica Pester]

Când din Sursă au apărut așa numitele holograme, ființe umane îndumnezeite, e clar că înzestrarea noastră estee totală. 

De a ne forma, regenera, vindeca. Pe noi și pe alții.

Exorcizarea, ca fenomen real, poate fi chiar o terapie benefica. O poți face , însă , asigurâdu-te ca ai alături o marjă de siguranță, în Creator.

Gândul dvoasră, dle Pârlea, m-a cucerit !

[Gheorghe Pârlea]

Încântat si îndatorat, Dna Nicoleta Cheles, de atenția Dvs asupra stării din care a rezultat acest exercițiu al meu! Așa este, omul îl caută pe Dumnezeu atunci când e în neputință. Și căutarea suferindului, adaug eu, e mereu în exteriorul persoanei sale, pe când El e într-o fărâmă din ființa noastră, în entitatea aceea numită suflet, pe care noi nu prea avem puterea să o activăm. 

[Mihai Katin]

Să fiu acel ce mută stânca,

De-i stă în cale vreunui bine.

Dar, vai, ce palidă mi-i brânca

Şi ce bicisnic sunt în sine!....este  un  catren  dintr-un  poem   ce  infioara ,este  de parca  de undeva  am asculta  vorbele  umilului Iov...

cu  pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos vers, emoționant mesaj!

Mi-ar plăcea să lăsați și dv. păreri altor autori, cu siguranță le-ar face mare plăcere. Măcar celor care vă lasă dv...

[Nicoleta Cheles]

Dumnezeu a lăsat har în versurile dumneavoastră şi, odată cu el, "medicamentul" care să scoată suflete de la întuneric. „Puterea lui Dumnezeu se arată în slăbiciune”.  

[Gheorghe Pârlea]

Onorat, Dle Grig Salvan! Iluzii, iluzii... Că nu ne putem împăca doar cu prozaica raportare la... materie.   

[Grig Salvan]

O emoționantă și fantastică dorință a poetului de a scoate Răul din Lume, un vis al unui suflet pur de a elibera omenirea de virusul răului, de a deveni astfel un erou planetar, dar care, din păcate, e doar un om cu puterile limitate, marcat de neputință în fața unor forțe malefice. Citit cu plăcere.