casa jucăriilor

[miodrag radanov]

știu zilele în care nu ar fi potrivit să vorbim

cu străinii

zile de naștere

zile de doliu și zile când cel mai greu este să recunoști că ești slab

..........................

genunchii nu te mai țin și trebuie să te întorci

cu tot corpul să vezi

glonțul

în retrovizoare

ești răspunsul negativ la înfrângerea iubirii

umărul pe care nicio mamă nu poate să plângă

obrazul însemnat să nu poată fi întors vreodată

..........................

dacă nu vorbesc despre pierderea ei

nu trebuie să amintesc nici despre reacția mea la singurul lucru cu care

nimeni nu vrea să se confrunte

suferința-

un ritual care trebuie practicat dacă nu vrei să te îndepărtezi

de ce-a mai rămas în tine uman

indiferent dacă o faci public sau între foile unei cărți

.............................

coloane de păsări tac în cortegiu precum o refulare a divinului

în banal

nu-mi găsesc locul pe cruce

acvariul începe să cânte

de parcă ar trebui să consoleze pe altcineva

..........................

nu atrag forța dar beau cât ma țin foșnitoarele mele aripi

din care timpul nu mi-a găsit încă pereche

un râu de cerneală cu cele mai bune intenții ia forme de litere ce fac sunetele

să pară prietenoase

............................

nimic nu este firesc în casa unde a murit ultimul om

nu se aude apa uitată mușcând din pereți

dar mă aștept la ce e mai rău

................................

ar fi trebuit să acopăr oglinzile

[Ana Cîmpeanu]

O poezie expresivă, cu subiect impresionant, sensibilă și inteligent scrisă! Mulțumesc pentru postare!