bella

[petrut dan]

mereu însoțită de-o pasăre

arta deviantă a statului degeaba umplea de ridicol sufrageria

sau ce mai rămăsese după cănile sparte

colțuri din mobila sărită de pe fixul unui timp ce voia doar înainte

precum poziția viitoare plină de subînțelesul unui erotism desuet

mă făcea cel mai bun caz în fața creației

 

sau ego-ul meu rătăcea de la o umbră la alta

după ce demonii au ales să părăsească pământul

am mâncat tort până mi s-a făcut rău

 

de la cuvântul dragoste

 

mă prefac iubitor de frumos

și de părul tău în care intru ca într-o cadă cu spumă aducătoare de negru

cel mai greu somn pe care mintea mea ar putea să-l conceapă

în anumite condiții despre care inima nu spune nimic

doar așteaptă revolta sângelui fierbând pe la margini

pentru că

nu-i așa

de la periferie începe cangrena

 

aud un tors de motan ce mă vizitează

în vis

mă înconjoară o moliciune de trup obosit dar plăcut surprins

de misterul iubirii dintre două ființe complementare

 

ne-am căutat până când am rămas în mână cu o coastă

pe care scria dumnezeu iar tu cu gustul dulce-acrisor al unui măr de care

doar mușcătura unui șarpe prudent putea să-ți aducă aminte

 

și iată-ne iar în grădina cu îngeri

eu dincolo de începutul meu slab te slăvesc ca pe o zi de duminică

tu însoțită de-o pasăre

 

[Mihaela Popa]

o  sublimă poezie de dragoste "ne-am căutat până când am rămas în mână cu o coastă" acest tu din eu, fermecător...

mă înclin!

[petrut dan]

Lisia, bună dimineața, ai scris atât de frumos despre text încât l-am recitit să fiu sigur, dar glumesc, știi că de la tine cred orice!) Dacă m-ar întreba oricine sigur aș spune că felul în care comentezi tu îmi place cel mai mult chiar și atunci când ai ''văzut'' altfel decât mine, după ce am analizat ți-am dat dreptate, ai un simț al observației sigur la care, dacă adăugăm și exprimarea lirică plus bagajul de cunoștințe, nu este de mirare că, uneori, comentariile tale sunt mai valoroase decât textul în sine, bine, persoanele de față se exclude (ca și textele lor) dar orișicât, te exprimi foarte frumos, my lady, te mai aștept, cu mare drag!)

[petrut dan]

Monica, ce bine ar fi, și ce ușor și ...ce greu! Dar ideea ta merită împărtășită, îți mulțumesc pentru cuvintele speciale, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, mă bucur dacă v-a plăcut și vă mulțumesc pentru semn, cu stimă!

[petrut dan]

Carmen, mulțumesc pentru comentariu și lectură, te mai aștept, cu drag!

[Stanescu Valentin]

Minunat construit acest poem despre ’’misterul iubirii dintre două ființe complementare’’.

 

                               sublim poemul

                                   nu mă prefac

                                            îl admir

                                              şi-apoi

                                                     tac

 

                                                          sublim poemul

                                                          prin dor şuvoi

                                                          măiastra

                                                          e în

                                                          noi...

Felicitări pentru emoţia acestei seri, Dane!

[Monica Pester]

Dacă ai strânge o mie de comentarii, profesioniste, desigur, în fața pasiunii tale cu care îți umpli universul, tot nu ar fi sufucient de exact și profund sentimentul pe care ți-l lasă lectura, de fapt sorbirea, oricăruia din poemele tale. Nu știu de când scrii, cât scrii, prolific, de altfel, dar mă întreb ce forță poate să aibă un suflet  să-și descopere și să-și crească un izvor atât de puternic și luminos de dăruire. Eu cred că oferind asemenea înlănțuiri minuțios desenate, de trăiri, ofrande împărtășite tuturor, orice păcat ai fi avut, te vei mântui.

Nu am cuvintele pregătite pentru un comment la acest poem dar m-a cucerit iarăși patima și torentul de iubire pe care îl simt , ca de fiecare dată, în adâcul sângelui.

Mulțumesc, Poete !

[Vasilisia Lazăr]

Uneori, ceea ce rămâne pentru totdeauna în urma unei iubiri e poezia, iar poemele tale, Dan, mustesc de poezie. Ai o voce lirică mereu proaspătă, tonică, sensibilă și profundă, o voce care transmite vizual emoția unor idei sau experiențe prin tumultul cărora porți cititorul până îl amețești. Versul tău îl duce direct în miezul emoției vii. E un vers cutremurat de vibrații ascunse, intense, cu sensuri multiple, împletite în metafore subtile, simbolice. Aș vrea să citez anumite pasaje, dar totul este atât de închegat, o idee o continuă și o întregește pe alta, încât mi-e aproape imposibil.

Superb acest poem-declarație! După ce l-am citit, e ca și când aș fi pătruns, printr-un portal magic, într-o lume în care totul e posibil și unde oamenii se pot reinventa oricând, redevenind întreg, după ce ani la rând s-au complăcut într-un fel de moarte a inimii, o lume în care iubirea readuce, odată cu ea, acea liniște sufletească paradisiacă după care tânjim de când am pierdut-o.

și iată-ne iar în grădina cu îngeri

eu dincolo de începutul meu slab te slăvesc ca pe o zi de duminică

tu însoțită de-o pasăre

Minunat! Felicitări din suflet!

[carmen popescu]

Dumnezeu, pentru ei, este deschiderea spre un nou orizont. Mesaj de dragoste nouă, între imagini descărcate de trecut. Drag!