Baticul cu bujori roșii

[Maria Mitea]

baticul cu bujori roșii, așa-i spuneam la noi acasă,
mama l-a purtat, și bunica, străbunica, l-au dansat
și l-au cântat pi la nunți și cumătrii,

aveam zile când abia așteptam mama să mă atragă spre ea la piept
să-mi lege baticul la ceafă,

și mai aveam alte zile de fugeam
mă-nălțam putin pi vârful degetelor,
îmi pițigăiam glăsuciorul:
sunt fată mare mamă, nu mai vreau batic pi cap,
mă râdi lumea, și crezi mătali?

baticul nu se purta așa orișicum,
se purta cu dragosti și puțină chiteală,

brațele mamei se-mpleteau în jurul meu:
nu-ți fă grijă draga mamei, sunt aici să am grijî di tini,

baticul cu bujori roșii înflora toată ograda,
mahalaua și tot satul înflora,
dealurile, câmpiile,
până și tractoarele ce treceau prin mijlocul satului înfloreau,

vai,
ce frumos mai era drumul satului
înveselit de baticuri pi creștetul mamaelor,

baticul cu bujori roșii,
așa-i spuneam la noi acasă.

[Vasilisia Lazăr]

Și eu sunt moldoveancă, tot din târgul Ieșilor, ca Manuela. Eu aș propune așa: să fie folosit dialectul doar acolo unde vorbesc mama și fata de atunci. Așa s-ar diferenția fata de atunci, cea cu batic cu bujori roșii de cea de azi care își amintește, dar care, între timp, și-a modelat vocabularul. E doar o propunere. E foarte greu să te chinui să scrii o carte întreagă în acel dialect. Cu siguranță ți-ar scăpa unele cuvinte și apoi, există la noi, la moldoveni, acea pronunție a lui „ci” pe care oricât m-aș chinui să-l redau în scris, nu pot.

Nostalgic text!

[Mihai Katin]

sunt fată mare mamă, nu mai vreau batic pi cap,
mă râdi lumea, și crezi mătali?.....este aici  ecoul acelei  simple si  irepetabile bucuriii a copilariei  pe care trebuie  sa o pastram ca un talisman langa inima,talismanul batic cu  bujori  rosii...

cu  pretuire!

[Maria Mitea]

Valentin, 

Așa este cu nostalgie și durere. 

Un vis, altădată realitate autentică. Poemul invita cititorul în spațiul copilăriei, care păstrează visul , valorile de neuitat intacte, neatinse de alte experiențe ale vieții.

Locuind departe de baștină, tot ce a fost origine/ valoare a devenit de  vis.
Visul se întoarce înapoi unde s-a născut ... iar Baticul cu bujori roșii este un adevarat axis mundi.

Mulțumesc de trecere și semn! 

Cu bine și sănătate!

Maria, 

[Maria Mitea]

Alexandru, Mulțumesc de trecere și semn! 

Maria, 

[Maria Mitea]

Dragă Ana!

Mulțumesc pentru încurajare!

Să știi că numai așa voi publica cartea ”Baticul cu bujori roșii” în dialectul  de la mama. 

Unii mi-au reproșat că este pierdere de timp să scriu așa o carte. 

M-a ambiționat și mai mult! 

Ne citim! 

 Cu drag!

Maria, 

[Maria Mitea]

Dragă Manuela!

Mulțumesc mult de trecere și semn! 

 Ai dreptate,

prima versiune a poemului am scris-o 100 la 100 în dialect,

apoi am postat poemul pe unele sait-uri de poezie,

unii și alții au menționat că nu se înțelege nimic, ( desigur respectivii fiind de loc din alte zone ale țării. )

”Baticul cu bujori roșii” va fi parte din cartea cu acelaș titlu, îl voi publica cu prima varinată scrisă  ca la mama ei acasă. :) 

Apreciez mult trecerea ta! 

 Cu bine și sănătate!

Maria, 

[Stanescu Valentin]

Nostalgie şi durere e pe drumul satului şi în sufletele celor ce i-au atins cândva ţărâna. Astăzi, alţii sunt la rând  ce visează ţări străine. Se rescriu alte poveşti cu nostalgii şi cu durere...

 

’’Unde eşti copilărie...’’ cu baticul cu bujori roşii?

 

Frumos mesaj!

[bolache alexandru]

Frumosul grai moldovenesc... 

[Manuela Munteanu]

Da, mi s-a părut mie că ceva nu-i în regulă.  Se vede că nu scriu așa. Cu î din i la sfârșit.  Eram obișnuită numai cu infinitivul verbelor. :)

[Maria Mitea]

Dragă Dinca! 

Mulțumesc de trecere, și mă bucur pentru voioșia adusă ! 

Cu drag!

Maria,