Balul

[Manuela Munteanu]

Destinul meu e gata pentru bal.
Mi-a îmbrăcat juponul de mătase
Pe sub pestelci cu flori de chiparoase,
Pentru un vals fantastico-real.

Cu un umor țepos, ca Păstorel,
Îmi dă să beau o arșiță lichidă,
Cu gust de macaron și aguridă
Și oarbe limpezimi de tulburel.

Mă doare-un râs, m-amuză mult un chin,
Când un Salam dă tonul grav baladei.
Amfitrioană-i Thalia Heladei,
Iar la meniu sunt stele cu pelin.

Dar am chemarea marelui noroc
Să ies din balul cu bufoni, în fugă.
Îmi scot o limbă de bocanc, prelungă,
Îmi dau un bobârnac la cozoroc,
Rămân tot eu... atât cât să-mi ajungă

Să nu fac cu destinul niciun troc.

[Manuela Munteanu]

:))) Vă mulțumesc mult, doamnă Vasilisia! Nu trebuia neapărat sa ștergeți, au fost de bun augur remarcile dumneavoastră.

De data aceasta n-aș schimba, chiar dacă, într-adevăr, merge mai bine așa cum ați propus, dar această poezie este un monolog cu mine și doresc să întăresc ideea că mie îmi va ajunge. Cu același drag și eu!

[Vasilisia Lazăr]

Un text savuros, cu umor, dar și cu multă profunzime. Finalul excelent. Felicitări, Manuela! Drag!

Poate că la ultimul vers ar merge mai bine Rămân tot eu... iar asta o s-ajungă.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru receptivitate și complimente, domnule Grig Salvan! Umorul ne este colac de salvare în multe situații, doar că îl găsim destul de rar ca mijloc de expresie în poezie. M-am străduit să-l găsesc. Da, și eu am oscilat între a pune notele de subsol, sau nu (la urma urmei, nu sunt cine știe ce noutăți), dar mi-am spus apoi că... mai bine mai mult...

[Grig Salvan]

Ton stenic, gestică minunată feminină, limbaj bogat, original și frust, adesea spumos și cu un umor sănătos.

Nu știu dacă e chiar necesar subsolul cu explicații, cine nu știe anumite lucruri ce țin de cultura generală are la îndemână acum Wikipedia, să se documenteze pe larg :) 

[Manuela Munteanu]

Dan ai o sfătoșenie aparte, cu zel, dar foarte prietenoasă. Uite-așa mai învață omul să aibă răbdarea de a sta, de a scrie, de a uita că este mereu pe fugă.  Nu, m-am născut într-o marți. Sper că nu într-unul dintre cele trei ceasuri rele, dar n-ar fi o surpriză prea mare dacă ar fi așa. Îmi ajung. Nu în sensul acela că nu-mi mai doresc companie. Dimpotrivă. Doar în sensul că știu să mă ajut singură la greu. Îmi place că ai observat trimiterea la o Cenușăreasă ieșită din tipare, căreia nu-i trebuie gestul salvator al prințului, chiar dacă a ajuns într-un bal detestabil. Îți mulțumesc mult pentru comentariu! Seară frumoasă, sau vis frumos!

[petrut dan]

Înseamnă că ești născută miercuri! Doar cei de la jumătatea săptămânii și guvernați de Mercur, intrigantul, speculantul și versatilul purtător de cuvânt al zeilor, cel care le știe secretele și deci are asupra tuturor ascendent, deci cum spuneam acum o jumătate de oră de când citești), sau mai bine spus de când te duc pe la vreo 10 fântâni și nu-ți dau să bei din niciuna, revin deci cei născuți miercuri își ajung lor însăși, sunt compleți în singurătate și diversitae, a stărilor, desigur, nu mă refeream la plata întreținerii)) ți-am scris așa pentru că ai un poem ca de sărbătoare, jucăuș, pregătit pentru distracție, deși nu prea știi pe ce picior să dansezi cu el, dar plăcut, atrăgător, deși trebuie să-ți asumi finalul unei cenușerese pregătită pentru orice, dar, în orice caz, nu să probeze vreun pantof!)) Mi-a plăcut, o atmosferă destinsă, mai ales acum, în vara asta umedă și cenușie, cine în afară de tine ar fi avut putut avea ideea să ne scoată în lumea frunoasă a dansului?!) Seară faină, doamnă de bal!)