ajung în umbră de stânci
palid și drept
amurg ca o sabie sfântă
stau și aștept...
o pasăre plânge în cer
mă cheamă la sine
sufletul meu se strecoară
afară din mine...
ieșind din trupul de lut
învins și trudit
sufletul meu subțiratic copil
se culcă-n umbră spășit...
ochi asemeni ochilor mei
mă privesc de sus
sufletul meu în țărâni cuibărit
doarme dus...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Ana Cîmpeanu, de lectură și comentariu! Textul e unul în tonul meditativ obișnuit, în stilul textelor mele de cântec, cu versuri scurte și limbaj minimal. Genul de rimă 2-4 se regăsește la mai mulți autori. O zi bună!
O meditație sinceră și confesivă despre esența existentei din perspectivă lirică. Rima doar pe versurile 2-4, încrucișată pe jumătate pare un exercitiu de stil din atelierul dumneavoastră de creație.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE