Pe calea fără nume

[Corneliu Neagu]

Trecutul se tot duce spre neștiute astre,

adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,

pierduta lui trăire din sufletele noastre

ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază

să lumineze calea parcursă, cea dintâi,   

ce strajă neuitării din haos ne veghează

cu-o ultimă dorință rămasă căpătâi.

Voi aștepta minunea când zorii la fereastră

veni-vor din văzduhuri cuprinse de uitări

să-alunge luna plină rămasă sus pe creastă

sub vraja revărsată din mitice viori.

Atunci voi înțelege că într-o zi anume,

călare pe licornul cu frâul de argint,

vei reveni, iubito, pe calea fără nume,

să te alint  în patul cu flori de hiacint.

 

[Corneliu Neagu]

Onorat de aprecierile tale, Monica Pester! Mulțumiri alese cu cele mai frumoase sentimente de prietenie și respect!

[Monica Pester]

Toate poeziile dvoastră, dle C. Neagu vin dintr-un suflet care a trecut curajos prin multe evenimente pe care le-a decantat, le-a dat onoarea cuvenită , iar acum ni le oferă într-o prețioasă prezentare. Eu vă mulțumesc pentru tot ce citesc .

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru comentariul lăsat aici! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

O reverie cu ochii deschiși, o lume aglutinată cu melancolii, depărtări și urme ale unui trecut ce răscolește cenușa unui foc stins poate prea devreme. Superb!

[Corneliu Neagu]

Dragul meu prieten Grig Salvan, îți mulțumesc pentru aprecierile tale pline de farmec și noblețe, ele constituind, pentru mine, ca și altă dată, o măsură dreaptă a valorii versurilor mele!

[Grig Salvan]

Nostalgia unui trecut pierdut în negurile Timpului, de care adesea nici nu ne mai aducem aminte, pe care „adesea nici cu gândul nu îl putem găsi”, e prilej de așteptare a unei minuni, de reverie, de vis cu ochii deschiși în care revenirea unei vechi iubiri se va împlini venind de undeva „pe calea fără nume”. E o melancolie atotcuprinzătoare, dar și o speranță de materializare a visului „într-o zi anume”. Deosebit de frumos poem, ca toate cellalte, de altfel.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc domnule Cicu Tudor, cu drag și prietenie, pentru comentariul dumneavoastră, frumos nuanțat, privind poezia pe care am postat-o aici, pe Însemne Culturale! Onorat!

[Tudor Cicu]

Dacă la trecutul „ce se tot duce spre neștiute astre”, întoarcerea e „călare pe licornul cu frâul de argint...” (un vers superb), atunci ceea ce ni se întâmplă de o viață , nu-i decât o cernere, în memoria labirint, a trăirilor. Și e chiar un mesaj de reținut.  

[Corneliu Neagu]

Maria Moise, mă bucur de reîntâlnire în acest spațiu virtual. Mulțumiri cu prietenie și respect pentru frumosul comentariu lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Ada, precum zici, uneori minunile se întâmplă, dacă sufletul și cugetul nostru sunt pregătite să le vadă și să le întâlnească. În viața mea au fost destule minuni pe care am încercat să le descriu în versuri. Mulțumiri alese cu drag și prietenie pentru comentariul lăsat aici!