Prin ținuturi de balaur

[gabriel cristea]

Se-adâncea grâu-n visare, 

fraged ca un prunc de lapte;

Ceața-i cântă, el tresare;

Din păduri se-aud doar șoapte. 

Vălul liniștii adie

peste câmpul din răscruce;

Iar o dulce astenie

se-mpletește și se duce… 

Se făcea că se-nfiripă

și că-i cresc aripi solare;

Mai visa, preț de o clipă, 

muribunde căprioare. 

Se căznea-mplinind grăunțe, 

când pe brânci, când în picioare 

- vremuri tulburi, zile crunte

prin străinele cuptoare. 

Tresărea la visu-i rece, 

lăcrimând din spice aur;

Și creștea cât alții-n zece

prin ținuturi de balaur. 

[Grig Salvan]

Călători mereu prin ținuturi de baladă, prin vremuri mitice cu ale tale versuri mirifice...

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Impresionează osmoza eu liric – natură, umanul şi vegetalul comunicând prin unitatea ariilor semantice ale cuvintelor care le determină. 

Tresărea la visu-i rece, 

lăcrimând din spice aur;

Și creștea cât alții-n zece

prin ținuturi de balaur. 

Ca să dai piept cu Bărăganul, trebuie să ştii să asculţi sub zăpadă grâul care-ncolţeşte, care respiră, să simţi pomişorii plantaţiilor cum îşi întind rădăcinile la căldură, să ştii undeva adânc, sub straturi albe, tot poporul lui de gângănii şi seminţe, aşteptând să răsară… Iar asta doar Poetul o poate, mai ales când acesta-i desprins din marea câmpie dunăreană...

Minunat poem imnic, felicitări! 

[Tudor Cicu]

Acest cântec imnic adus lanului de grâu „lăcrimând din spice aur” mă poartă și mai departe către Zaharia Stancu, cel care cânta ciocârlia cu „un cântec de aur” în poemul „Grâu”, ca mai târziu Nichita să spună: „eu sunt pasărea care zboară/ prin bobul de grâu”. Ioan Alexandru închina şi el un „Imn” vulturului călător deasupra lanurilor din câmpia română. Confucius, gânditorul care a influenţat covârşitor civilizaţia Extremului Orient antic, lăsa fără de răspuns întrebarea lansată gânditorilor vremii: dacă omul este bun sau nu, de la natură, ori fiindcă s-a îndepărtat de natură? Cum se întreba odată poetul grec Ghiorgos Seferis, pentru ca „alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt”? Fiecare cu inspiraţia lui cerească – spun și eu – dar, să nu uităm, că „numai Dumnezeu poate privi pământul fără a-l vedea pe om. Omul însă nu poate fi aşa de rece şi străin”. (cum a zis Ion Druţă). Un cântec orfic cu mesaj.

[Corneliu Neagu]

Frumos grâul născut din această visare poetică, în versuri frumos curgătoare, la începutul timpuriu de primăvară!

[bolache alexandru]

Poezia dumneavoastră ne poartă mereu prin ținuturi feerice iar călătoria este binecuvântată cu metafore de multe ori inedite și atrăgătoare...

[Mick Lorem]

E foarte aproape de perfecțiune (în viziunea mea). Am savurat din plin, vă mulțumesc!

[Mihai Katin]

citesc  unul dintre  cele  mai    perfecte pasteluri   ,este un  fel   de best   of  the  best

incep  cu  primul   catren unde  faptura  de grau  are o   stare   sublima  de puritate  scaldata in misterul    spicului crescand    parca  pe  nestiute:

Se-adâncea grâu-n visare, 

fraged ca un prunc de lapte;

Ceața-i cântă, el tresare;

Din păduri se-aud doar șoapte. 

miraculoasa  holda  isi  are  propiile  mituri  ale  existentei   pe  care  noi   profanii  nu   le cunoastem:

Se căznea-mplinind grăunțe, 

când pe brânci, când în picioare 

- vremuri tulburi, zile crunte

prin străinele cuptoare. 

din  nou   semn  de  sincera   pretuire!

[Gabriela Raucă]

Uluitor de frumos ticluit!