Se petrec hulubi albaștri

[gabriel cristea]

Curgi Tăcuto printre ramuri!
Te iubesc din geană-n jos;
Arde-n mine rădăcina
Însetată de frumos.

Vulpea visului se-ascunde
Sub tufanii vorbitori;
Ochii ei sorbind puiandri
Sunt migdale coapte-n zori…

Cresc izvoarele luminii,
Umbre nalte s-au retras;
Se petrec hulubi albaștri,
Precum limbile de ceas.

Mă desfir dinspre Cazane
Către Stoma*, tot mereu;
Un orfeic vânt adoarme
Pe aripa unui zmeu.

Sfântă apă, sfeșnic plopul;
Ceru-altar de necuprins;
Rămurișuri de icoane
Scot cervidele din vis. 

Curgi Stăpâno și prin mine,
S-aud salcia de mir,
Timpul rătăcindu-și păsări
Prin solarul meu răsfir!

Notă*
Stoma - vărsarea Dunării (grecii antici numeau cu acest termen brațele Dunării, însemnând gură, vărsare.

[chindea maria elena]

Gabi, nici nu știu ce să admir mai mult în poematica ta: limbajul complex, tehnica desăvârșită, vibrarea extrem de puternică la durerile, valorile și identitățile omului? Cred că un mix din toate acestea îți dă acea notă aparte de magician al exprimărilor poetice! Cucerită de reverberațiile „Dunării”, indiferent de straiele alegorice îmbrăcate!

[Mick Lorem]

Aveți o natură deosebită în versuri, poate chiar mai bună decât cea pe care o percepe ochiul! Am citit cu plăcere, vă mulțumesc!

[Chris]

ce frumos!...

[bolache alexandru]

Cântați atât de frumos Dunărea! Un adevărat menestrel!

[petrut dan]

Un poem vibrant, mi-a plăcut, cu prietenie!

[Monica Pester]

Dunărea pare sa fie femeia încărcată de o iubire ĝrandioasa pe care,ñu stiu cum , ti-o pune în brațe  . Iar tu o primești ca pe un trofeu scump  !

Minunată imagine, Gabi !

[Vasilisia Lazăr]

De-a lungul vremii, Dunărea este prezentă în numeroase legende, romane moderne, cântece populare, filme, dar mă întreb, oare a mai fost ea cântată atât de frumos de vreun poet? Nu cred. Superb poem! Se simte că ești copilul ei.

[Mihai Katin]

Vulpea visului se-ascunde
Sub tufanii vorbitori;
Ochii ei sorbind puiandri
Sunt migdale coapte-n zori…  ce  poate fi  mai   benefic sufletului decat  acest   poem de o   energie  pozitiva    autentica  ,ce  ritual   poatye  fi   mai   datator  de viata  decat   acela  la  care  sunt  spuse  asemenea  versuri:

fântă apă, sfeșnic plopul;
Ceru-altar de necuprins;
Rămurișuri de icoane
Scot cervidele din vis.   pretuiesc  enorm  clipele  cand  imi  este  dat  sa citesc  o  astfel   de  lirica  romaneasca!

cu   multa  pretuire!

[Grig Salvan]

Un poem imnic, omagiu adus celei ce curge maiestuos prin pământurile, prin timpurile și prin viețile noastre, de la Cazane la Stoma și apoi în Marea cea mare... O lectură plăcută ca un act solemn.

[Maria Mitea]

O poezie de vis! 

iar prima strofă este majestică :

Curgi Tăcuto printre ramuri!
Te iubesc din geană-n jos;
Arde-n mine rădăcina
Însetată de frumos.