Spini

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

din umbră privesc 
matricea universului rece
gândurile înalță rugăciuni
în noaptea când îngeri se jertfesc

lacrimi aromate cu amintiri
lasă urme, adânci riduri
sub masca fericirii
etalată la imperfect

sentimente himere încolțesc
am oferit iubire și am cules spini de dor
prin ploile ce au pustiit toamna
până la ultima frunză

fără să supăr Viața-n definire
savurez elixirul zorilor
într-o lume în care dragostea

e  amăgirea timpului perfect

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru comentariul lăsat  d-na Vasilisia! 

Mulțumesc, Chris.

Vă aștept cu drag de fiecare dată.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ce frumos curge! Mari progrese. Felicitări!

[Chris]

ultima strofa mi-a placut in mod deosebit

citit cu placere,

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru aprecieri, domnilor Cristi Poe și Stănescu Valentin

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru timpul acordat, Mihaela Popa! 

[Mihaela Popa]

"elixirul zorilor
într-o lume în care dragostea

e amăgirea timpului perfect"

frumos!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, domnule Dincă. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

 ”Frumusețea naturii este egalată numai de frumusețea sufletului" ( Victor Hugo), pe care o regăsim la puțini dintre noi, frumusețe  care tu o ai, Ada.  Îți mulțumesc încă o dată pentru încredere, și gândurile frumoase.

[Ada Nemescu]

Mesajul meu a fost apreciați, mai mult: titlul este perfect potrivit și foarte pertinent.

Apreciez astfel de scrieri, care pune cititorul pe gânduri... de altfel, poezia capătă atâtea valențe, câți cititori are...  

Inspirație îți doresc în universul cuvântului !

aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc! Prețuiesc sinceritatea ta, Ada!