Rezist

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

pământul sângerează-n secret
îngeri timizi se țin de mână
fac punte între creator și om
și totu-i în tunet și foc

învăluită-n gheara morții
mă sperie viața
și - n deșertul fără margini rezist
ancorată de inima ta

de un cer îndepărtat mă încălzesc
când ruinele plâng
și cu palmele goale lupt
să deschid poarta universului cald, părintesc

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Mihaela.

[Mihaela Popa]

Da, un amalgam de trăiri într-o lume haotică

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mă simt onorată, domnule Stănescu.

...„numai iubirea este viață”

[Stanescu Valentin]

Frumos mesaj, ce inima-ncălzeşte, ne-aduci în astă dimineaţă, ca un îndemn la rezistenţă pe drumu-n doi numit viaţă…

 

când răul încolţeşte-n jur

şi ca o iederă ne strânge

numai iubirea ni-i contur

numai iubirea rău-nfrânge!

 

Semn de citire şi zicere!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru semnul lăsat, Denisa!

[Denisa Curea-Popa]

Doamne cu noi toți! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, domnule Dincă.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Lacrimi și durere penrtu copii cuprinși de cutremurul  din Turcia.

Mulțumesc Ada.

Mulțumesc Ana.

[Ana Cîmpeanu]

Suntem toți bulversați de ce trăim, pandemie, război, cutremure, pare că nu se mai sfârșește șirul acesta de suferințe colective. Să sperăm că noi vom fi ocrotiți, alți oameni însă suferă, nu putem rămâne însensibili. Versuri albe, deși grupate în catrene. Artistul vibrează la suferința semenilor săi precum o coardă de vioară și convertește durerea în artă! Am citit cu interes. 

[Ada Nemescu]

Energizant titlu, dar mă și pune în gardă, anunță versuri de o anumită gravitate.

Dragă Ramona, viața ne sperie, dar ne și provoacă  să rezistăm, cum spui tu...

Deși poezia are o tristețe evidentă, la fel de limpede este mesajul puternic de părinte.

Rezistăm Ramona, iar poezia ne ajută!

Cu drag, aDa