Rătăcitor pe-al toamnei drum

[gabriel cristea]

Penumbre lungi se leneveau în soare
Și unduiau spre curgerile lui;
Acei cuminți cu mâini replicatoare
Mă îndemnau pe vânturi să mă sui.

Se auzea cum frunza lor de-alamă
Se tânguia și parcă milenar
Își dăltuia străvechea pictogramă
Pe fruntea vreunei pietre de altar;

De-mi tresărea istovitor prin gene
O zbatere de păsări și de vis
Spre senectute lumi și indigene,
Pe unde timpul fuse interzis.

Mă contopeam, aidoma uitării,
Cu-aripile de ceară sau de scrum;
O frunză pe pământ, în zbor cocorii,
Iar eu, rătăcitor pe-al toamnei drum…

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos tuturor celor care au comentat și apreciat poezia! Onorat! 

[gina zaharia]

Frumoasă rătăcire.

[Chris]

foarte frumos

[Dinca Valerian]

In dimineata asta m-ai convins ca toamna este ultimul și cel mai frumos zâmbet al anului. 

[Corneliu Neagu]

Am rătăcit împreună cu autorul pe-al toamnei drum, îmbătându-mă cu frumusețea versurilor...Felicitări și gând bun!

[Ana Cîmpeanu]

Expresiv, plastic, pictural, inteligent! Emoția lirică este transmisă cu eleganță! Am citit cu plăcere!

[Stanescu Valentin]

Bucuria lecturii glăsuieşte:  ’’Excelent, Călătorule!.

[Floare Arbore]

poemul tău dragă Gabriel este o bijuterie poetică. sincere felicitări.