Soarele se juca de-a v-ați apuselea

[gabriel cristea]

Soarele se juca de-a v-ați apuselea
și un răstimp lăsase albastrul în pace;
Balauri de nori argintați și solzoși
soli trimiteau - rafale de vânturi -
să-l caute-n alba fortăreață de plopi.

,,Zburători, nu-i aici împăratul luminii!'',
ziceau temători și-nțelepți bătrânii copaci
ce-și tăinuiau păsăretul în suflet.

Tăcere un timp, cât s-auzi fremătatul,
și-apoi o umbră de plumb neștiută
întinse un giulgiu obscur, pe pământ.
Venea vijelia c-o falcă în ceruri
și una-n păduri - zmeoaică de aer,
purtându-și pe coame arcașii cei suri;
Săgeți de argint potopeau seminții
de titani, rănindu-i cu vârfuri de gheață.

,,Ce joacă-i aceasta balauri smintiți?'',
strigau gutural nemișcații din lut,
ferindu-și privirea cu brațe lemnoase;
Din seve zburau, invadând rând pe rând
universul rotund, armate de păsări
cu ciocuri de foc. Ciuguleau înnorarea;
Efluvii de-aripi arcuiau curcubeul
peste soare-răsare, și-n urmă, un drum
deschidea cu ploaie de raze seninul.
Împăratul luminii venea să mijească!

[gabriel cristea]

Doamnă Sofia Sincă, mulțumesc! Mulțumesc pentru aceste neobosite comentarii - într-adevăr natura este patul germinativ al poeziilor mele!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria Merca! Cel ce scrie poezie e la fel ca vântul -  când ți-adie prin plete, când stârnește vijelie. Nu-i niciodată supus canoanelor!

[Mihaela Suciu]

Minunat! Gabi, citind comentariile mi te închipui mijind şi spunând: Să ne jucăm de-a v-ați... prinselea. :))

[Ana Cîmpeanu]

Încă o poveste frumoasă din tolba magicianului! Și poetul se joacă de-a v-ați apuselea, proiectând în fața ochilor noștri o lume fabuloasă cu balauri, Zburători, zmei, păsări cu ciocuri de foc, copiii din noi adorm cu ele în gând, iar dimineața, Imparatul luminii convoacă o ședință pentru a rezolva problemele cetății! 

[Sofia Sincă]

Ce frumos!

Descrierea unui apus, a unei nopți furtunoase și a răsăritului, din nou, prin care poetul a format un univers liric de mare forță, dinamic, sugestiv și cu o sensibilitate deosebită. Sentimente de admirație în fața naturii exprimate  prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor, amestec ușor al liricului cu epicul, fapt ce generează poezia postmodernă.

Deosebită admirație,

Sofi

[Valeria Merca]

Imagini poetice seducătoare! „De-a v-ați apuselea zici?” Mirobolant!

Am citit și am admirat!