N-ai vrea tu?

[Huțanu Ramona-Elena]

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,

Că prin ochii tăi căprui,

Se-mpletesc în zarea serii

Doruri vechi și visuri noi?

N-ai vrea tu să-mi lași pe buze

Dulcea ta adiere,

Ca să simt, printre iluzii,

Cum iubirea ta mă cere?

N-ai vrea tu să-mi fii poveste,

Scrisă-n stele, fără teamă,

Unde timpul nu mai este,

Și doar dorul ne mai cheamă?

N-ai vrea tu să vii, să-mi spui,

Fără șoapte, fără frică,

Că-ntr-o lume de străini,

Doar iubirea ne ridică?

N-ai vrea tu să-mi fii lumină,

Când în umbre mă cobor,

Să-mi presari pe-a mea retină

Străluciri ce ard ușor?

N-ai vrea tu să-mi fii aproape,

Când tăceri mă prind din zbor,

Să-mi alungi tristeți și șoapte,

Să-mi fii cântec și fior?

N-ai vrea tu să fim de-a pururi,

Doi pereți dintr-un castel,

Unde timpul stă pe gânduri,

Și iubirea ne e țel?

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Ramona, are un ton candid și sincer, exprimând emoția iubirii prin repetiția întrebării „N-ai vrea tu?”, care dă ritm și creează o atmosferă de rugăciune intimă. Imaginile sunt pline de inocență și romantism („să-mi presari pe-a mea retină / străluciri ce ard ușor”, „scrisă-n stele, fără teamă”), iar rima și structura clasică dau textului muzicalitate și fluență. Se simte dorința de comuniune și de protecție prin iubire, ceea ce conferă poeziei o frumusețe caldă. Repetiția este punctul forte al textului, dar și un risc: formula „N-ai vrea tu...” apare la începutul fiecărei strofe și poate părea prea insistentă. Unele imagini sunt previzibile („scrisă-n stele”, „doar iubirea ne ridică”), iar expresii precum „doi pereți dintr-un castel” pot fi revizuite, deoarece metafora nu e foarte clară și poate slăbi impactul final. În plus, poemul ar câștiga printr-o condensare a strofelor, pentru a evita reluările și a concentra mesajul în imagini mai originale. Este un text romantic, sincer și melodios, care surprinde frumos dorul și nevoia de apropiere, dar cu o selecție mai riguroasă a metaforelor și o dozare mai atentă a repetițiilor, poezia ar căpăta mai multă forță și unicitate. 

Ai și un vers mai scurt care nu respectă măsura și strică melodia poeziei.

„N-ai vrea tu să-mi lași pe buze

Dulcea ta adiere, / A ta dulce adiere

Ca să simt, printre iluzii,

Cum iubirea ta mă cere?”

Și încă ceva: încearcă să eviți în poezie sintagma „ca să”. Corect era „să”, dar ai avut nevoie pentru ritm. Oricum, îți spun din experiență proprie. Orice variantă pe care ai folosit-o în poezie, dacă nu e tocmai cea potrivită, mai poate avea încă cel puțin alte două variante pe care le-ai putea folosi. Corecte. :)

Și încă ceva. Dacă titlul se regăsește în primul vers, după titlu se pun puncte de suspensie. 

[Grig Salvan]

Deși pare ușor naivă și adolescentină, poezia captează imediat prin inocența și tandrețea din interogațiile pline de farmecul iubirii.

[Ada Nemescu]

N-ai vrea tu să scrii, să scrii

Cu sclipirea ta de muză

prea zglobie, și să fii

nestemată-n poezie?

minunată poezie! Întăresc cele spuse de domnul Katin, și mai citesc o dată...

aDa

[Huțanu Ramona-Elena]

Vă mulțumesc din inimă!

[Mihai Katin]

cele mai frumoase întrebări pe care le-am aflat în ultima vreme,toată aprecierea si considerația pentru frumusețea si lumina acestui poem