Toma

[Stanescu Valentin]

După noaptea de Înviere Isus în Duh s-a arătat

ucenicilor în casa locului de adunare

„Pace vouă! fii mei, rănile s-au vindecat,

luaţi Duh Sfânt şi-L semănaţi peste zări, peste popoare!

 

Toma a lipsit din casă şi n-a crezut ce i s-a spus:

„Până nu voi pune mâna peste coastă nu voi crede!”

Dar când cu mâna L-a atins, Tomei cu har i-a zis Isus:

„Fericit e cel ce crede chiar şi atunci când nu vede!”.

 

Tu eşti Toma, eu sunt Toma, necredinţa-i suferinţă,

căci nu tot ce nu se vede nu există, nu se-arată,

Dumnezeu este în toate, în Fiinţă, nefiinţă.

 

Sufletul trecut prin viaţă îşi îmbracă treptat haina

ce transcende corpul fizic sferă-n sfera recreată...

Cu puterea Minţii nostre nu putem pătrunde taina!

[Chris]

frumos!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, era un timp al golului sufletesc prin care am trecut cândva de câteva luni. Mi-am revenit citind şi scriind acest fel de poezie, pasteluri, etc. Mă bucur că aţi reţinut „Tu eşti Toma, eu sunt Toma”. Ce frumos ar fi dacă ar fi frumos! Fiecare zi parcă aduce mai mult urâtul în viaţa noastră. Of!

[Vasilisia Lazăr]

Ceea ce mi-a rămas este „Tu eşti Toma, eu sunt Toma”. Un vers plin de adevăr și emoție și de aici se poate dezvolta mult.

[Stanescu Valentin]

Grig, Vin Sărbători, trec Sărbători... Câtă frumuseţe este în jurul nostru şi cât de uşor ne îndepărtează gândurile noastre de ea. Câtă frumuseţe este în noi şi nici nu ştim de ea!

[Stanescu Valentin]

aDa, mulţumesc pentru vizită. Zeci de astfel de poezii m-au ajutat în urmă cu şase ani să trec de o perioadă de mare gol. Cât de puţin ştim despre noi!

[Grig Salvan]

Un sonet adecvat zilei de sărbătoare ce tocmai s-a încheiat. Un text plin de învățăminte în această vreme.

[Ada Nemescu]

Poezie creștină, explicit! Este un fel de emoție care nu așteaptă argumente sau validare. Un fel de prelungire a tainei.

aDa