Les Andalouses

[Corneliu Neagu]

Les Andalouses, îndepărtata plajă,

rămasă-n amintire ca un mit,

ne cheamă în trecut necontenit,

pe ţărmul său cuprins de-atâta vrajă!

Din Maraval veneam pe Front de Mer,

trona pe culmi, deasupra, Santa Cruz

şi-n urma noastră rămânea difuz

orașul vast … cuprins de un mister.

Pe lângă Monte Christo tot urcam,

Mers-El-Kebir venea apoi la rând,

vedeam vapoarele în radă stând

şi tot mai mici în urmă le lăsam.

Ne îndreptam cântând spre Cap Falcon,

ivindu-se din ceaţă-n dreapta mea,

dintre coline Bomo apărea,

pe insulă zăream un bastion.

Iar drumul sinuos ne tot ducea

spre mult dorita plajă din trecut,

pe urma dorului cândva pierdut

pe raza obosită dintr-o stea.

Te văd şi-acum, aşa precum erai,

Diană zveltă cu profil creol,

cu păru-n care se juca Eol,

întors pe plajă la-nceput de mai.

Să te aduc acolo aş-mai putea? –

mă-ntreb adesea, când privesc-napoi,

şi-n gândul meu renaştem amândoi,

plutind pe-aripa unui fulg de nea.

Tu unde esti? - mai vrei un scurt popas,

să-l dăruim iubirii din trecut? –

m-aş delăsa de-ntregul meu avut,

ca-n timpul scurt ce-n faţă ne-a rămas

să reclădim un ultim început.

Les Andalouses - plajă renumită la Marea Mediterană,

în nord-vestul Algeriei, din apropierea orașului Oran

și bazei miltare Mers-El-Kebir.

[Corneliu Neagu]

Ada, intuiția și spiritul tău critic nu se dezmint nici acum. Ceea ce am scris în comentariul adresat domnului Tudor Cicu poate constitui un răspuns și pentru tine. Mulțumesc cu drag și prietenie!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc domnule Tudor Cicu pentru atenția acordată acestui poem pe care l-am scris sub imboldul unor amintiri puternice ce vin dintr-un trecut îndepărtat, pe când eram profesor la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO). Este un fel de călătorie interioară pe un itinerar în care topografia locurilor și stările sufletești de odinioară revin peste timp pentru a fi retrăite cu intensitatea de altădată.

[Ada Nemescu]

O călătorie în timp și spațiu, în haina prețioasă a amintilor nostalgice, am citit cu plăcere, aDa

[Tudor Cicu]

Un poem care s-ar dori mai degrabă un lied, decât ceva baladesc. Dar „pe urma dorului cândva pierdut”, oscilând între cele două stări sufleteşti, revolta în captivitatea prezentă și strigătul de-atunci, în libertate, poezia ne trezește din visul scrierii unui poem de parcă ai improviza la pian: ca stare a incantaţiei interiorizate în faţa lucrurilor şi a meditaţiei nostalgice, oficiind o poezie confesiv-narativă, fără un retorism pronunțat, mai degrabă prozaică. Și, da, emană nostalgie.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie, Denisa, pentru acest frumos comentariu! Onorat!

[Denisa Curea-Popa]

Un poem tulburător, plin de nostalgie și frumusețe discretă, ce transformă amintirea unei plaje în simbol al iubirii pierdute și al timpului care nu iartă.
Cu bucuria lecturii