Toma

[Stanescu Valentin]

După noaptea de Înviere Isus în Duh s-a arătat

ucenicilor în casa locului de adunare

„Pace vouă! fii mei, rănile s-au vindecat,

luaţi Duh Sfânt şi-L semănaţi peste zări, peste popoare!

 

Toma a lipsit din casă şi n-a crezut ce i s-a spus:

„Până nu voi pune mâna peste coastă nu voi crede!”

Dar când cu mâna L-a atins, Tomei cu har i-a zis Isus:

„Fericit e cel ce crede chiar şi atunci când nu vede!”.

 

Tu eşti Toma, eu sunt Toma, necredinţa-i suferinţă,

căci nu tot ce nu se vede nu există, nu se-arată,

Dumnezeu este în toate, în Fiinţă, nefiinţă.

 

Sufletul trecut prin viaţă îşi îmbracă treptat haina

ce transcende corpul fizic sferă-n sfera recreată...

Cu puterea Minţii nostre nu putem pătrunde taina!

[Grig Salvan]

Un sonet adecvat zilei de sărbătoare ce tocmai s-a încheiat. Un text plin de învățăminte în această vreme.

[Ada Nemescu]

Poezie creștină, explicit! Este un fel de emoție care nu așteaptă argumente sau validare. Un fel de prelungire a tainei.

aDa