Înflorire

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

 

Sufletu-mi e în floare în fiecare primăvară,

Emoții mă înalță sus, până la cer,

Ating în zboru-mi a norilor tiară

Și mă preling în picăturile ce pier!

Cât de sublimă e a vieții reînnoire

Și câtă putere emană roata vieții,

Când efluvii se desprind fără de știre

Și se unesc în simplitatea sorții! 

Sunt una cu firele de iarbă și cu glia,

Iubesc izul apei de izvor,

Ating cu dragoste clipa, armonia

Și mereu, mereu îmi este dor!

[Gabriela Raucă]

Cred că primăvara ne-a prins în mrejele sale, iar această stare este fermecătoare în lumea poeziei. Când vorbește despre flori, ape de izvor, fir de iarbă și dragoste, orice poet este în elementul său. Mulțumiri pentru fiorii transmiși prin vers!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru comentariu!

[Grig Salvan]

O trăire sublimă, diafană, în magia renașterii de primăvară. O contopire cu firea până la uitarea de sine. Poem ce ne aduce, în simplitatea și gingășia sa, o undă de lumină și căldură și un parfum primăvăratic în existența noastră zbuciumată și uneori parcă întunecată. în ciuda prefacerilor și miracolelor naturii ce renaște.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Da. Aveți dreptate! Mie îmi plac drumețiile și am avut ocazia să simt Elementele Naturii, să mă încarc energetic cu energia lor vibrantă. Nu este altceva decât sănătate și vibrație pozitivă. Păstrez momentele unice și pentru mai târziu...adică atunci când am nevoie, dar nu pot ieșii în Natură. Este un deja vu, o rememorare, o rechemare a momentului benefic. Se poate obține acest fapt prin exercițiu. 

Mulțumesc pentru popas!

[Mihai Katin]

Iubesc izul apei de izvor,

Ating cu dragoste clipa, armonia   daca  aceste  versuri  le aveți  acolo  în  gând  mereu  ele  în  anumite  momente  prin  energia   pozitiva  ce  o  conțin   pot  însemna  foarte  mult...nu  este  o  prozaica  afirmație ,se poate certifica...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc! Ați scris o poezie minunată!

[Stanescu Valentin]

Teodora, ce frumos ai spus „Și mereu, mereu îmi este dor!”. Citind această poezie a dorului tău, gândurile m-au purtat către primăvara anui an anterior când simţeam ceva în trup şi suflet. Te rog să îmi permiţi să aduc aici acele gânduri.

 

Către primăvară

 

Totul încape-n Cuvânt.

Somnul trece-n visare:

bob de grâu în pământ,

ramul în mugur tresare.

 

Totu-i îngheţ şi tăceri.

Iarna rodeşte-n secret.

Mâine coboară în ieri.

Totul învie discret.

 

Ziua se umflă-n minut.

Noaptea coboară spre sud.

Sufletul greu de ţinut.

De primăvară aud.

 

Păsări străbat orizont,

drumul întins către nord.

Inima-mi sare în front

în armonie, acord.

 

Mâine-i aproape de noi,

doar adiere de vânt.

Gândul cel bun îl înnoi:

totul încape-n Cuvânt.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

[Ada Nemescu]

Plăcut sentiment! Recitit, ritmul s-ar putea actualiza zic... Primăvară asta ne tulbură simțirea! 

aDa