Trec

[Stanescu Valentin]

 

Trec prin satul de-altădată

     şi străin îl simt şi-mi pare,

          case-n amintiri sunt rare

               un alt drum mi se-arată.

 

               Ce-aş mai mângâia iar cerul

          cel brăzdat de noi cu zmee,

     cozile în alizee

pieptănând întreg eterul.

 

Port o floare albă-n mână,

     gândul plin de ne-nţelesuri

          rătăcit printre eresuri

                mi-l privesc într-o fântână.

 

Unde-i cred, trecuţi de noi,

     dincolo de-oglindă, mici,

          pe părinţi şi pe bunici

               ce ne-aşteaptă-ntr-un apoi.

 

               Iar când să adun cu zor

          un tot risipit niciunde,

     un alt corb ce mi se-ascunde

îmi cuvântă nevermore !

 

     Trec prin satul de-altădată,

ca o umbră-n ziduri vechi,

corbu-mi ţipă în urechi

     cu o vorbă bestemată...

[Vasilisia Lazăr]

un alt drum mi se-arată. / un alt drum mi se arată. (fără cratimă, pentru un ritm corect)

corect zmeie

Dacă titlul este cuprins în primul vers, după acesta se pun puncte de suspensie.

Foarte frumos poemul, chiar dacă doare.

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gina Zaharia, fiecare dintre noi trece, cu o floare albă-n mână, din când în când, prin locul începutului. V-am trezit amintiri. Trebuie să ridicăm privirile spre cer şi să mergem înainte. Nu putem întoarce nimic. Nevermore! Vă doresc Sărbători liniştite!

[gina zaharia]

Nostalgic, dar frumos poem! Are atâta adevăr în versuri! Am citit cu drag!

[Stanescu Valentin]

Dan, mâine, azi, ieri iată axa de timp unidimensională din planul somnului, cealaltă  axă, duirnă, ne roade versul şi gata cu poezia vieţii. Suntem prea înguşti să experimentăm firescul somnului recuperator. Nu există suferinţă mai mare decât pierderea zilnică a contactului subim!

[petrut dan]

O lectură plăcută, un poem reușit, cu stimă!

[Stanescu Valentin]

Maria, te cunosc după gândurile tale şi sunt uluit pentru balanţa pe care ai folosit-o cântărindu-mi spusele poetice de om plecat de la ţară la ’’Scolile înalte’’ din oraşul în care nu mi-a plăcut vreodată. Starea pe care ai simţit-o a fost rezultatul unei trăiri autentice. ’’ ca o umbră-n ziduri vechi’’ a fost chemarea permanantă iar rezultatul este acela că m-am întors acasă chiar dacă acasă este acum numai în sufletul meu de ţăran... Mulţumesc pentru clipele comune în prezentul trecutului!

[Maria Mitea]

Valentine ai scris cu talent! Un poem nostalgic până la Dumnezeu, îmbracă cititorul, îl aduce cu picioarele pe pământ. Îmi place mult starea care o trasmite! 

” Trec prin satul de-altădată,

ca o umbră-n ziduri vechi, ” 

[Stanescu Valentin]

Doamnă Monica Pester, iată-ne faţă în faţă la masa cuvântului! Sunt măgulit de laudele pe care mi le aduceţi aici în preajma comesenilor noştri. Încerc să ajung la cină în fiecare seară din respect pentru bucatele-cuvinte care se aduc aici. Am mai lipsit şi eu, mai mult sau mai puţin, motivat dar ultimele zile în care m-am aflat singur sau alături de Doamna Sofia Sincă m-au îndârjit să nu mai lipsesc şi să nu mai tac în scris... Să înfrăţim cuvintele cele bune!

[Stanescu Valentin]

Doamnă Mihaela Popa, din nou împreună prin gânduri de la mare distanţă. Ce frumos! Mi-a plăcut poemul Dumneavoastră postat recent. Văd că suntem cu toţii sub zodia tristeţii. Asta-i una dintre hainele pe care le primim la naştere. Pe a doua o ţinem la păstrare în camera sufletului. Cu bucuria ne îmbrăcăm aşa de rar!

[Stanescu Valentin]

aDa, mulţumesc de trecere printr-un ’’Trec’’ din tinereţe cu o undă de tristeţe...

 

                                                                           ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                        dureros este că ştim

                                                                   golul e aşa de mare!

                                                              de eşti bine e sublim

 

                                                              când privim un melc pe frunză

                                                                   ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                        el nu ştie şi nu-i pasă

                                                                             duce frunza în mormânt

 

                                                                                 printre nori pasărea zboară

                                                                            cu busola-n ADN-eu

                                                                     ’’Suntem treceri pe pământ...’’

                                                                ne văităm când ne e greu

 

                                                                înţelepţi vom fi cu vârsta

                                                                    întorşi spre primul cuvânt

                                                                         dar nu le vom şti pe toate

                                                                             ’’Suntem treceri pe pământ...’’