Când vânturile toamnei se întorc haine,

cu frunze arămii desprinse din copaci,

adusă de un dor ai vrea să mă împaci,

la orele târzii, când somnul nu mai vine.

Apari pe geana înserării, neschimbată,

alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,

minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,

iar îngerii din cer coboară deîndată.

Cu harul sfânt mă-ating necontenit pe față,

simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,

adorm…

Aduceți mai aproape pădurea de foioase,

când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri

de jurăminte false, pe la răscruci rămase

la margini de legendă, venind de nicăieri.

Atunci voi înțelege că undeva, anume,

sub karma unor doruri, fără a ști precis,

tu încă treci cu gândul hotarele postume

să-mi readuci o clipă de magic…

O, cum se duce timpul pe căile astrale

și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,

lăsând-ne în gene repere ancestrale

să jaloneze calea urmașilor ce vin.

Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,…

Îmi adun tăcerea zilei următoare

din adânc de taine, fără început,

o îmbăt cu visuri puse în ulcioare

păstrate cu grijă pe un pat de lut.

Pun pe fruntea zilei mirul neuitării

cu parfum de doruri rupte din tăceri

când pe cerul vieții se adună norii

mai puțini ca mâine, dar mai mulți ca ieri.

Mă feresc de vorba nerostită încă

care vrea să scape din firav pripon,

să îmi lase-n cuget rana sa adâncă

pe cântări…

Adoarme visul pe un colț de stâncă,

regretele din umbră contenesc,

doar gândurile stranii mai aruncă

cu jar adus dintr-un vulcan ceresc.

Dar mă trezește vântul deodată,

alerg spre geam, în cuget speriat,

privesc năuc spre bolta înstelată,

văd Carul Mic aproape…

Se duse viața ca un vis de noapte

rătăcitor pe geana gândului târziu,

privind-napoi parcă deschid o carte

lăsată pe un raft străin, fără să știu.

Cuprinzătoarea-entropie-a vieții,

eternă, distructivă, fără de sfârșit,…

Venea dinspre zări miros de tămâie

în straie de cântec plecat din altar,

trecea peste râu, la mal să se suie

pe scripca purtată de-un vechi lăutar.

Arcușul…

Privesc în tăcere cum plouă afară,

aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,

departe se-aude cântând o fanfară,

un plâns de alămuri venit după noi.



Coboară bemolii domol în trompete,

pe triluri prelungi de vrăjit triolet,

seduși în cădere de tubele-ascete,

dar prinși între ancii de brav clarinet.



Aud un diez, laminat în fligoarne,

adună din urmă bemolii-n careu,

dar bașii întorși parcă vor să răstoarne

uitări prelungite din…

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă lase,

în care mai plâng copii nenăscuți

din mame uitate sub gloanțele trase.

Și voci neștiute aud din trecut,

ajung la ureche în zeci de jargoane,     

în inimă crește un zvon nevăzut

din…

Ani mulți s-au adunat în urma mea,

încep să simt a timpului povară,

dar tot a mai rămas câte ceva

de adunat din clipele ce zboară.

Abia acum, privind înspre trecut,

găsesc minuni prin amintiri uitate,

o, Doamne, dacă-atunci aș fi știut

să le adun și să le gust pe…

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,

de unde îl aduce vântul oare? –

poate a fost cândva într-un talaz

ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.

A stat apoi un timp pe fața ta,

când ai ieșit din apa înspumată,

dar a plecat să-ajungă la o stea

ce strălucea pe bolta…