Când vânturile toamnei se întorc haine,
cu frunze arămii desprinse din copaci,
adusă de un dor ai vrea să mă împaci,
la orele târzii, când somnul nu mai vine.
Apari pe geana înserării, neschimbată,
alungi himerele cu zâmbetu-ți calin,
minuni cerești mi-aduci în orele ce vin,
iar îngerii din cer coboară deîndată.
Cu harul sfânt mă-ating necontenit pe față,
simt mângâierea lor, din ce în ce mai mult,
adorm ... și din adâncul viselor ascult
cum umbra ta vrăjită-mi curge peste viață.
Adaugă un comentariu
Gânduri alese din partea mea, Chris! Mulțumesc!
foarte frumos!
Mulțumiri alese din partea mea, Valeria! Onorat!
Superb! Pus pe note acest text ar suna fantastic!
Sincere aprecieri!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE