Aduceți mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legendă, venind de nicăieri.
Atunci voi înțelege că undeva, anume,
sub karma unor doruri, fără a ști precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.
Voi alunga din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate, cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci de portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
Și-n dulcea reverie a clipelor venite
cu muzica celestă, pe râuri de delir,
în prag de așteptare, din cupele vrăjite,
sorbi-vom împreună mirific elixir.
Ne vor cânta în suflet iubirile întoarse,
cu notele rescrise pe vechiul portativ,
din cugete să-alunge și ultimele farse
ce ne făceau a crede că doru-i relativ.
Adaugă un comentariu
Onorat Valeria! Mulțumesc!
Versuri de o sensibilitate și profunzime aparte.
Am citit și am admirat!
Mulțumesc frumos pentru mesajul lăsat după citirea poemului meu!
O poezie bine strunită din toate punctele de vedere.
Ce frumoasă descifrare a mesajului subînțeles din parcurgerea versurilor acestui poem! Mulțumesc frumos, Claudia!
Ce frumoasă chemare, ce infinită încredere în puterea unei iubiri pierdute, pierdere mai mult ghicită decât evidentă. Felicitări!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE