era o vreme

când dumnezeu locuia în mine

şi la fiecare capăt de gând

cuvintele înfloreau

ca nufărul

ce se deschidea în inima mea

apoi

ca şi cum dumnezeu

nu ar fi fost

decât o născocire de-a mea

cu mâinile tremurânde

în sferturi egale

am împărţit singurătatea

am jupuit-o de piele

ca pe un măr

care se leapăda de propria coajă

şi în zilele în care

răstignirea seminţelor

era interzisă…

Suntem la fel, nimic nu s-a schimbat,

Tot mâini de vânt, cuvinte de lumină,

Dar gândurile azi se mai abat

La poarta nopţilor cu lună plină.

Se văd în noi mocnind păreri de rău

Şi-ngenunchem rugându-ne în beznă,

Ne-am fost adesea singuri un călău

Cu lanţul răsucit pe după gleznă.

Din constelaţii auzim venind

La întrupare suflete celeste

Şi lacrimile le-adunam zâmbind

Visând o lume care nu mai este...

Suntem la fel şi…

Ne-nchidem visele în colivie

Şi le-ngropăm în propria cenuşă,

Dar le stropim cu mir şi apă vie

Când scârţie tăcerea lângă uşă.

Ne mai rămâne înc-un pas în cale

Ca să trăim aceeaşi amăgire,

Acelaşi dor ce freamătă cu jale

În inimile pline de iubire.

N-ai să mă poţi întoarce din tăcere

Şi nici nu vreau să mă abat din drum,

Aud pământul cum din mine cere

Şi hornul cum rămâne fără…

Noi suntem două păsări călătoare,

Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul

Şi ne-am trezit că aripa ne doare,

Când sărutam pământul cu piciorul.…

În mine port zidită o icoană

Ca o lumină -ntre pereţi de lut,

Dar dacă ţi-ai dorit să-ţi fiu o Ană,

Mă iartă, dragul meu, nu am putut.



Nu am putut să sfredelesc adâncul,

Nici să desfac lumina în culori,

Dar cu iubire ţi-am sădit cuvântul

Şi dincolo de aripa de flori.



Într-o clepsidră am închis trecutul

Şi mi-am dorit ca să mă…

din adâncul pământului

până dincolo de zbuciumul mugurilor

poetul nu este decât un pumn de lumină

care pâlpâie într-o statuie de lut

un fiu risipitor

care pe creditul Tatălui

vinde stelele pe o rimă perfectă

un ecou al vieţilor trecute

o izbăvire de păcat

ce aşterne sufletul în cuvinte

poezia lui nu…

am vrut să răstignesc lacrima

pentru toate patimile

pe care Le-ai îndurat pentru mine

să îi scot inima 

şi goală ca o gaură neagră

să o agăţ de fiecare pătrar de lună

ca mai apoi să o  pot răstigni

pentru toate necredinţele 

îngropate în spatele zâmbetului ipocrit

dar de fiecare dată

piroanele le-am…

Să nu mă cerţi, iubitule, că plâng!

Mi-au înflorit caişii pe retină

Şi lacrimile strânse-n pumnul stâng

Bătătoresc cărarea spre lumină.



În buzunarul de la piept mi-ai pus

Grădina timpului cu merii-n floare

Şi visurilor stinse în apus

Le-ai dăruit o clipă de candoare.



Să nu mă cerţi, iubitule, când tac!

Am răstignit tăcerea pe…

Mi-e teamă, mi-e frig şi mi-e dor,

Aş vrea să îi spun că-mi lipseşte,

Dar, Doamne, cuvintele dor

Şi tot ce a fost, nu mai este...

Scrâşneşte tăcerea sub cui,

Tu-mi spui să-i mai scriu o scrisoare,

Dar, Doamne, te-ntreb: oare cui

Mai pot să  trimit lăcrimioare?

Cuvintele-mi tremură-n gând,

Tu taci şi eu tac lângă tine,

Dar norii se duc suspinând,

Purtându-mi speranţa spre mâine.

Mi-e…

folosesc cuvinte pe care nu le înţeleg

şi sensuri care nu au sens

mor  pentru a trăi şi trăiesc  pentru a  muri

dar nu mă gândesc  la trupul ce îmi va  fi mumificat

oricum nu-mi aparţine

şi de prea multe ori mi-a fost o haină  rece 

faraonii  nu-şi mai construiesc piramide

iar pedeapsa cu moartea a fost abolită

abia după ce am răstignit   iubirea

degeaba rotunjesc braţele crucii

veşnicia  o construiesc prin fiecare…

pentru tăcerea macilor 

nu pot învinovăţi bobul de  grâu 

care mi-a încolţit sub piele 

nici oamenii de zăpadă

nu pot fi vinovaţi că au aţipit

între  două staţii de tramvai

pentru licuricii care stau în beznă

uneori victime alteori călăi  

ale propriilor gânduri

am căutat corabia  

dincolo de oceanul de lacrimi

şi i-am  aşezat  pe catarg

locul din care Noe îi  va învăţa zborul

pentru…

De câte ori ne-am despărţit în gând,

Am adăpat sub pleoape curcubeul

Şi-n flori de nufăr am închis, oftând,

O lume ce-mpărţea în două cerul.



De câte ori ne-am împăcat în gând,

S-au pregătit copacii să-nflorească

Şi ne-au chemat cuvintele râzând,

Chiar dincolo de lacrima cerească.



De câte ori cu gândul ne-am iubit,…

S-a întâmplat ca lacrima să curgă

Cuvântul când am vrut să îl mângâi

Şi mi-am mutat peniţa-n mâna stângă

Ca să îl ţin în palmă mai întâi.



S-a întâmplat ca visele să moară

Şi am visat că am murit şi noi,

Din trupuri înflorea o primăvară,

Redând speranţa clipei de apoi.



S-a întâmplat ca umerii să-mi cadă

Când am…