am început să lupt

contra evidenței

voi fi contra

acestui torent scabros

numit lume virtuală,

o lume a moralității incerte,

a pasiunilor ilicite

ascunse pe chaturi private,

a degradării tuturor valorilor

care definesc ființa umană:

respect, bun-simț, corectitudine,

dar, mai ales, gândire,

iubire,

iubirea în toate formele ei,

indiferent că este pentru o persoană,

pentru o idee...

iubirea s-a…

Ți-aș spune despre cântecul dimineții,

despre revărsarea culorilor ce invadează răsăritul,

despre zâmbetul înflorit pe buze,

despre vulcanul domolit

în mreaja visării.

Ți-aș spune despre flori și frunze,

despre cer și soare…

Dar nu!

Am să-ți spun despre urletul mamei

care își plânge copilul ucis de nepăsarea celorlalți,

despre geamătul bătrânilor aplecați

sub poveri prea mari pentru umerii lor,

despre zbaterea…

Un punct comun cândva, iubirea,

a-ngemănat două destine –

un Tu de-un cromatism aparte,

un Eu pierdut printre ruine.

Eu – doar amurgul vieții-n care

strânsesem vise prezumtive,

iar Tu – un răsărit sălbatic

printre iluzii primitive.

Ca-ntr-un delir scăpat din cușcă

ne-am întâlnit instinctual,

gândiri diametral opuse

unite-n punctul virtual.

Eu desenam spre est…

Într-un periplu zbuciumat 

prin existența relativă,

doar amintiri am adunat

cu iz de dragoste fictivă.

Perenele iluzii dintr-un vis,

Un martor mut îmi este azi privirea

De astăzi pun opreliște la tot,

rup fiecare lanț ce mă rănește,

o plagă este lumea și socot

că-n întuneric gândul ruginește.

Parcursul meu, stângaci, în univers,

s-a-mpiedicat de-atâtea involuții,

dă-mi, Doamne, forța să erup în vers:

modalitatea-n care strigă muții.

Religia îmi pare-un monolog,

o povestire mult prea descriptivă,

din ea am învățat doar să mă rog

să-nving când viața mi-este…

tăcerea e ruptă în fâșii sordide,

tresare spasmodic candelabrul nopții,

în plămânii lumii geamătul se frânge,

vestitor al morții, horcăit demonic.

vortexul se naște din nimic și-nghite

păsări rătăcite cu aripi de smoală,

macină speranțe, amintiri rebele,

zguduie angoasa labirintul cosmic.

absența se-așterne, umbră peste vremuri,

pierdută-i privirea, delirează timpul,

noaptea, existența, gândul meu la…

“împuşcând” în versurile mele                Versurile tale mă-nfioară,

se amuză criticii-n grădini                       Linii paralele-s de venin,

afirmând că-s linii paralele                      Părul, în mod critic, mi se scoală

ca să ştii când râzi şi când suspini          Și prin buze-mi trece un suspin...

cine crede altfel , e de vină,                       Recitându-ți poezia fadă         

tot ce am scris,…

Mi-e sufletul o rană, tristețea - o povară

Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,

Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,…

Cât timp în mine versul prinde viață

E semn că încă nu-s înfrânt,

Iar pentru mine Moartea-i o paiață

Ce-și sapă singură mormânt.



În cimitirul celor fără cruce

Sunt singurul care mă pierd

În noaptea unde totul se reduce

La veșnicia-n care cred!



Prin mine strigă alte înțelesuri,

Doar poezia mi-e destin.

Ating cu palma cerul printre versuri

Și-n fața stelelor mă-nchin!…

(acceptarea unicității este condiția de bază a unui studiu corect)

Dincolo de ploaia rece și de amintiri,

dincolo de soarele crud și de gânduri

este lumea, un amalgam ciudat de forme

pe care încerc să le înțeleg,

să le clasific după criterii bizare

de parcă de asta ar depinde existența mea.

În toată această imixtiune

rețin numai formele care-mi plac

încercând a mă dezice astfel de tot ce este…

lui Ovidiu Băjan

Ce tristă mă privește o fată oarecare,

Amar, în colțul gurii, se stinge un surâs,

Iar palmele unite a sfântă invocare

Sunt aripi de speranță, cutremurate-n plâns.



Ai fost și tu menită să guști extazul vieții,

Dar prea devreme gheara ursitei…

O frunză-n vânt cântă poeții,
Un tremur stins, căderi, suspin;
În fața vieții și a morții
Să fii un om e doar un chin.

O nostalgie trecătoare,
Un dor ascuns de Neștiut
Se zbat în suflet și cât doare
Să tinzi mereu spre absolut.

Deschide ochii și privește:
E-atâta frumusețe-n jur!
Ascultă frunza care crește
Din trupul lutului impur.


5.10.2016