A scrie speranțe

[Adina Speranta]

ea tremură de frică
în fața speranțelor cu gust de eroare
de pe acel perete al îndoielii
din mintea ei obișnuită să vadă
dincolo de gânduri
cuvinte
de parcă astfel plănuita evadare
ar deveni reală

ea minte tremurând
denaturează gânduri
acoperind negrul cu alb
spulberând cenușiul concret
cu un singur cuvânt
în fața căruia se rescrie altfel o lume
în care ea este alta

ea scrie cuvinte pe inima ei
cu unghiile
așa cum scrii în scoarța unui copac
căutând seva din carnea lui uscată

din degete înfloresc speranțe
înmuguresc vocale și înfrunzesc zile
iar viața ei este o carte
neștiută de alții

Adina V.

18.10.2018

[Nikol MerBreM]

Ea reconstruiește lumea scriind... Frumos!

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

am rezonat cu ultima strofă, are multă forță și o frumusțe deosebită

[Adina Speranta]

Am înțeles,  da Coza! :) 

Eu știam că repetiția este o metodă stilistică tocmai pentru accentuarea mesajului, dar ... te ascult, știi că sunt cuminte! :) 

Cu drag! :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia trebuie să aibă forță!

La tine, repetarea unor cuvinte, fraze redundante etc. scad forța poeziei. Sintetizează mesajul.

da Coza

[Adina Speranta]

În ce privește numele tastat greșit, voi corecta acum. Este o greșeală de tastare neintenționată.Despre modernism se poate discuta la nesfârșit :) Dar nu este cazul. Mă îndoiesc că Mircea Cărtărescu (alt exemplu, ca să nu mă mai duc prin țări străine) are vreun fior în Poema chiuvetei îndrăgostite de o stea care era la rândul ei îndrăgostită de o strecurătoare de supă, drept urmare chiuveta se orientează spre mușama și povestea ne-o spune gaura din perdea amorezată în trecut de o Dacie crem :))) Este fior acolo cât cuprinde :) 

Nu mai disec modernismul, postmodernismul că mă întorc la clasicism să vârs o lacrimă prin vers :) 

Eu cred că am un lirism mai greu de înțeles sau poate nu am deloc. 

Nu contează așa mult, oricum sunt o novice :) 

Mulțumesc pentru răbdare și indulgență, doamnă Sofia Sincă! 

O seară frumoasă vă doresc! :) 

[Sofia Sincă]

Cine a spus că doar copilașii dolofani, atârnați de fusta mamei dau fiori? Arta în general are nevoie de fiori, altfel nu este artă nu mai presupune entuziasm și plăcere de a o savura. Figurile de stil, în poezie și chiar în proză, nu trebuie să fie deloc deloc domoale, ci pline de nerv, de intensitate, de fantezie, de mister, de trăire, de afectivitate, de magie, ș.a.m.d. Altfel trecem la poveste...

Și nu oricine poate face asta.

Apoi, mă numesc Sincă și nu Dincă.

Deci, Sofia Sincă

[Adina Speranta]

Dacă... nu e nevoie de fior liric în versul liber, în poezia postmodernistă? Și că nu se poate? Sofia Dincă)

Da, nu e nevoie de fior liric în poezia postmodernistă. Dar unde am scris eu că nu se poate crea fior liric? 

Oricine poate face asta. Să nu interpretăm greșit. 

Chiar și figurile de stil sunt mult mai domoale, să nu zic că de multe ori lipsesc și ele. 

Atunci ce ne facem cu evoluția picturii, a artei în general? Așteptăm să vedem în tablouri tot copilași dolofani atârnați de fusta mamei?  

Zi frumoasă :) 

[Adina Speranta]

Te îmbrățișez, Valeria :) Mulțumesc pentru popas :) 

[Adina Speranta]

Mulțumesc , domnule Cristea :) 

Cu drag! 

[Adina Speranta]

Dragă doamnă Sofia, nu m-am comparat cu Bukovski, nici nu am cum. Am dat un exemplu al lipsei de fior liric. Am specificat că modernismul e caracterizat tocmai  de acest fior -lipsă. 

În ce privește postarea de mai sus...păi ce să  fac dacă eu am văzut unghiile înfipte în scoarța aceea? Am șimțit durerea și acea deznădejde care sapă în și spre adânc? Ce să fac dacă tremurul ei l-am simțit doar eu? Sau speranțele înflorind doar în scris, înmugurind prin vocale...

Am știut că de fapt, cartea ei este neștiută/neînțeleasă de alții :) 

Ce să fac dacă numai eu am simțit? 

Cu același drag :) 

Dragă doamnă Sofia, nu m-am comparat cu Bukovski, nici nu am cum. Am dat un exemplu al lipsei de fior liric. Am specificat că modernismul e caracterizat tocmai  de acest fior -lipsă. 

În ce privește postarea de mai sus...păi ce să  fac dacă eu am văzut unghiile înfipte în scoarța aceea? Am șimțit durerea și acea deznădejde care sapă în și spre adânc? Ce să fac dacă tremurul ei l-am simțit doar eu? Sau speranțele înflorind doar în scris, înmugurind prin vocale...

Am știut că de fapt, cartea ei este neștiută/neînțeleasă de alții :) 

Ce să fac dacă numai eu am simțit? 

Cu același drag :)