mamă, n-ați mai trecut demult prin sat

și m-am gândit  ca astăzi să vă scriu

să știți și voi ce s-a mai întâmplat

de când adresa voastră n-o mai știu



moș Iuli a lovit-o iar pe țața

cu palma-i grea pe părul ei albit

sătenii spun c-atâta i-a fost ața

că numai de aceea a murit



ogorul  de departe  e…

bună prietene

ce mai faci

știi uneori prietenii 

se întreabă reciproc 

ce mai fac

eu nu te-am uitat

dar am avut o perioadă

mai…

mi-e slova lin izvor de apă dulce

la care vin străini să se adape 

și vin priveghetori ca să se culce 

într-un culcuș încă purtat de ape

ea poartă pe alocuri vocea…

ceara din lacrimi

se făcea curcubeu

pe o tablă de șah pionul

se uita sub fusta reginei

apoi dădea mat

regele se făcea că…

acum ești

doar o șoaptă

în vânt

piei din mintea

nevinovată

vinovată e doar

ticăind un regret

inima mea

șifonată

de la mesele birtului

se aude un cânt

mireasma iubirii

trădate

ca un vârf de cuțit

feliază de zor

semințe de…

dintre toate visurile

din seara aceea

n-a mai rămas nimic

în cameră fumul îl tai cu cuţitul

iar pe o masă de gheaţă

tronează regal…

pe străzile pustii

vântul mătură praful

și amintirile

firimituri din trecutul falnic

sunt restaurate cu grijă 

și depozitate într-un sicriu de sticlă

oricum nu vine nimeni la…

pentru mine tinerețea

a devenit o legendă

unii spun

că și eu am fost odată tânăr 

nu poți crede 

așa aberații

soarele răsare și acum 

dintre ochii tăi…

se spune că-ntr-o zi spre seară

un prinț între felide plictisit

ceru bufonului o glumă rară

de care chiar să fie copleșit

acesta-l îndemnă  ca o bravadă

în blana unui câine răpciugos

să umble, iar…

într-un zaț de cafea 

soarta zilei de mâine

desenează linii stranii

suntem ultimele fosile

ale dragostei

ca două amfore

cu torțile rupte

scrumiera e…

sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în preoți

prin cavernele minelor 

spovedesc iubirile eșuate 

care trădate în timp

care murdărite de rugină…

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de oase 

poate că timpul

a învățat să tacă 

inundat de privirile tulburi 

ale vulturilor…