Șarpele bătrân ( repostare)

[bolache alexandru]

dintre toate visurile

din seara aceea

n-a mai rămas nimic

în cameră fumul îl tai cu cuţitul

iar pe o masă de gheaţă

tronează regal

o vază cu flori

într-un colţ lângă sobă

în acvariul uriaș

peştii se feresc

de un şarpe bătrân

eva priveşte melancolică un ierbar

la o frunză priveşte

şi plânge

principial nu s-a schimbat nimic

libertatea a rămas

arta de a juca în lanţuri

adam stă în faţa ferestrei

şi priveşte nostalgic la clipele

care trec grăbite pe stradă

care trec

[bolache alexandru]

Plecăciuni, Man Dan! Păi eu taman despre prima iubire am scris Adam și Eva că doar nu s-or fi luat din interes! Glumesc și eu! Cu drag și prietenie!

[bolache alexandru]

Vă mulțumesc doamna Floare!

[bolache alexandru]

Atunci mulțumesc pentru lectură Manuela! Drag popasul tău!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru comentariu doamnă Vasilisia! Lăsăm șerpii în plata Domnului!!

[Vasilisia Lazăr]

dintre toate visurile
din seara aceea
n-a mai rămas nimic

Apoi, foarte bine condus poemul, astfel încât să-și justifice începutul. Întotdeauna un șarpe va sta la pândă. Dacă nu suntem suficient de atenți, povestea se poate repeta la nesfârșit. Un poem bun, inteligent. Felicitări!

[Manuela Munteanu]

Foarte bine construită poezia! Un rai eșuat între iluzii și aparențe (fum și flori pe o masă de gheață), dorințe și viclenie (peștii și șarpele bătrân), reacții diferite ale partenerilor în tandemul Adam și Eva în fața eșecului. Întotdeauna Eva va plânge,  întotdeauna Adam va privi mai mult sau mai puțin detașat un rezultat dezastruos. Cine-o fi mai înțelept, nu știu. Poate șarpele bătrân... Nu știu dacă aceasta a fost viziunea autorului, dar cititorul din mine asta a creionat după lectură. Foarte plăcută, de altfel, lectura.

[petrut dan]

Te salut , Alex, unul dintre textele care mi-au plăcut și îmi plac pe ziua de azi, un poem de introspecție, un lirism  temperat de adâncimea semnificațiilor pe care le mânuiești bine. O pereche exilată între pereții unei camere populate de elemente ce se atrag și resping în același timp. Vai, Alex, dar nu ai scris nimic despre iubire??!!)) Am glumit, man, dar așa mi-a venit! Și normal că nu puteai scrie din moment ce Eva privește la un ierbar, interesant avem aici un element fix, iar Adam contemplă strada cu implicațiile ei oarecum luminoase din poemul tău. Peștii reprezintă un simbol puternic cu trimiteri eseniene (în niciun caz nu mă refer la Esenin, el mai avea vreo 6000 de ani până să se sinucidă), fumul ca un fel de ce-a rămas după beția de-aseară, iar între ei și peste tot, șarpele... Un poem aproape simfonic, bine, man, cu prietenie!)