Istorie

[bolache alexandru]

ceara din lacrimi

se făcea curcubeu

pe o tablă de șah pionul

se uita sub fusta reginei

apoi dădea mat

regele se făcea că plouă

și spunea doar

varză viezure vizuină

Sarmisegetuza

flutura

în semn de pace

un steag

în formă de lup

dar acolo

Romulus îl înlocuia pe Cain

nem... nem... nem… tudom

apoi timpul

spunea că nu mai are loc

în trei culori

la zar

Europa

repeta răpirea din serai

până când

dintr-o călimară

desenaseră hărți

ca o lacrimă de copil

așteptam din nou

să vină

fratele meu la mine

dar zicea

harașo…

[petrut dan]

Te salut Alex, bineînțeles că rămânem prieteni și putem avea opinii diferite, este firesc și normal, am trăit în locuri diferite, am fost la școli diferite, am avut vieți diferite, iar tot ceea ce ai scris tu mi se pare documentat iar eu nu am de ce să nu fiu de acord sau, mai rău, să mă supăr! O săptămână frumoasă, ma man!)

[bolache alexandru]

Aliterația la care te referi, dragă Dan, reprezintă de fapt

din punctul de vedere al lingviștilor singurele cuvinte rămase din limba dacică. Parca mai erau barză mânz... Apropo Anatol Mârzenco este unul din artiștii de dincolo de Prut pe care îl apreciez foarte mult! Revenind la povestea noastră, sau a mea, mă număr printre cei care nu cred în teoria latinizării dacilor. Ăsta sunt... Nu cred că suntem buricul pământului dar nici că romanii după ce au ocupat un sfert din Dacia au forțat dacii liberi să uite limba strămoșească. Au încercat rușii cu mijloace moderne și nu au reușit! Rămân prietenul tău dacă mă accepți cu această nebunie. Putem avea opinii diferite nu e problemă dat eu cred romanii și dacii vorbeau aceeași limbă!

[bolache alexandru]

Mulțumesc pentru lectură și comentariu manDan!

[petrut dan]

Sal, Alex, am citit poemul tău, nici nu știu cum/unde să-l încadrez, o frescă actualizată la momentele pe care le trăim, primul grup îmi pare că este cheia, ai o aliterație ce desparte acțiunea de pe tabla de șah, după care treci dintr-o epocă în alta personaje ce înlocuiesc cadrele, dar care sugerează perfect ideea de permanentă schimbare a realităților pe care reușești să le sugerezi prin citarea anumitor personaje sau a unor fragmente lingvistice specifice. Dacă Gabi ne trimite în diferite epoci prin tablouri concrete și note de subsol, tu alegi calea subtilă a citării sau trecerii în revistă a unor nume și expresii ce reprezintă ceea ce vrei să spui de fapt, dar nu prin cuvinte multe care te-ar arunca în brațele prozaicului, ci prin aceste fine readuceri din memoria umanității ce păstrează poeziei condiția de sine qua non! (motivul fără de care nu ar putea exista). Mi-a plăcut inovația substituirii lui Cain cu Romulus, fie vorba între noi, unul mai rău decât altul, și m-a bufnit râsul când m-ai făcut să-l văd pe Viktor Oarban bâlbâindu-se cu grație în fața celor trei culori care, oriunde, oricând și pentru orice român rămân roșu galben și albatru... Sfârșitul impresionant, fratele sau regele nordului grăbit să revendice lumea asigurându-ne că totul e bine! Până la urmă nu avem ce face, doar așteptăm! Un poem bun, ma man!)

[bolache alexandru]

Mulțumesc, Manuela!

[Manuela Munteanu]

O istorie cu iz de glumă sarcastică. Cât de real, din păcate! O lectură foarte plăcută!