zugrăvește odaia

 după fiecare sărut aprins

 uite 

 scrumul umple colțurile

 vocea bunicii mângâie 

 ridică colțurile zâmbetului

 împletește cea mai frumoasă pâine

 resturile bunăstării 

 pitește-le sub lumina hainei

 - aceasta va fi hrană lupului

 vezi

 acela alb care dă târcoale gardului pe coli

 unde semnele sună din barbă

 căutând primul psalm

 - nu-l văd buni

 este…

 să las copilul să coboare din icoană

 să o ia desculț pe drumul destinului

 nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului

 temnicer tăcut

 ...crud

 nu știi ce cauți

 ai bocancii însetați între două patimi de vis

 în vitrina unui market

 prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului

 - vreau fluturi

 delirul lui adună izvorul

 pe treapta a doua irișii copilului despică zorii

 cu pădurea pe umeri întinzi…

fără nevoia de tine

 de rostogolirea printre flori de dor

 am învățat că sălciile pot lua locul părului

 mâinilor întinse a rugă doar spre răsărit

 singur poemul îl vei ține treaz

 și eu

 să-i simt cordul pulsând în jurul ursulețului de pluș

 (mai tare decât cununa de spini în genunchi)

 ținându-ne sufletul strâns în versuri 

 ne arde la fel atingerea

 în care dorul săruta fiecare literă dintr-o răsuflare pecetluită în…

 se întreabă ziua ostenită

 mâini întinse spre neant

 fără culoare 

 se pierd

 în adâncul prea adânc 

 nimicul culege stalagmite

 nu știai pentru…

măcar odată să recunosc că în noi

 a înflorit albul

 doar că

 nu am știut să- i pieptănăm părul auriu

 să-i aducem prin cuvinte căldura

 am ignorat semnul tremurului tandru

 lipit de poeme

 acum 

 am pădurea încolțită-n mii de pâini

 cărare bine definită

 mirosul de cetină 

 așterne patul tânguirii

 - scrie

 scrie-ți pacea cu râuri de sânge

 doar așa vei frânge pasul 

 ...pasul…

 odihnește gânduri

 seara mângâie trăirile de ieri

 mă porți în palmă azi

 șoaptele reci- fierbinți mai ating ceruri

 …ai pierdut singura și unica intersecție

 ai pierdut râsul zăpăcit al magiei

 nu-mi vine să cred...

 răvașe în sonete nepământene 

 învie lupta  

 de fapt niște

 zbateri care mai trag de raza lunii

 albe

 simt blândețea palmei

 cioplește în albul gândului

 ciobește din singurul…

 palma bătătorită

 fața ridată a tatei

 moartea lui e mai puternică decât clipa

 durerea sapă același ogor

 iar și iar

 trec desculță în altă amintire

 chipul nevinovat al…

din mine crește o altă haină

dar mi-e frică să o îmbrac

știi cum e golul acela după ce rămâne

creanga de măslin fără frunze

sigur știi

dar

știu să văd

pânza albă atârnată eșarfă la colțuri

așteaptă să-i cânt în culori cât mai vii

cântecul sirenei

adulmec legătură firavă dintre unu și cu unu

munți obosiți

mai trag șoaptele durerii după ei

ochii scapă priviri albe

haina-și retrage la marginea…

chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în vreun bar netot

 dintr-un cartier fără stradă

 tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare

 dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face

 nu oricum

 nu stângaci

 cu tălpile șterse bine de praful rău famat

 (fără gheața din paharul de Cola)

 caldă

 aburindă

 stai stai lângă mine

 să privim drumul pe care l-am urcat

 cuvinte înșiruite de-a stânga…

privesc mărul

exist

o să spui

- și ce dacă

dacă vreau

Sahara va fi apă

zâmbești

vreau să trăiesc și toamna

care înflorește caișii

-e nebună

hei tu

nu sta cu privirea în jos

gândurile nu se întorc mai pure

din ecouri

exist

putem împleti

dacă vrei

stele

dacă  razele sunt strâmbe

între fluturi și lumânare

între cuvinte și toamnă

dinspre început…

a fost

să descopăr gingășia privirii albastre

mai presus de ființă devenind sclavă

nu am nevoie să gândesc

buzele sunt ecoul spontan al rugii tale

 

iarăși singură…

sunt felinarul cel mai aproape de tine

rugăciunea ta îmi este destinată

îmi faci punte din ganduri?

eu

aşa simt pentru tine

când cerul îşi întoarce spatele

stai lângă mine pe aceeaşi câmpie

mă priveşti când sunt fără umbră?

eu

aşa simt pentru tine

când dormi între flori sau cazi în spini

când viaţa ta sună a gol printre străini

cu mine aduni dimineţi sub…

 odată

 îmi era teamă de fulgii albi pufoşi

 să nu-mi atingă faţa buzele

 nu ştiam ce gânduri au

 că poartă câmpul în palme

 sângele urca în bujori

 în privire - evanghelia era sacră

 erai aşa aproape

 voiam să-mi dai sărutul

 să mă conving că are culoarea macului

 dar ca într-un slow motion infinit

 pierdusem pariul cu focul chemării

 trecător

 peste creştetul anilor

 visul a uitat să prindă…

că seara adună urma poveștilor rotunde

revin cu aceleași tropote

timpul nereușind să-i domolească scânteile

nici după zile

luni

erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie

aș putea să-i ating sariul încă fierbinte

pentru încă o clipă iar și iar

inspir

aceleași tropote aprind pădurile

de parcă regele Solomon

și-ar petrece sabia peste râsul lor

peste curajul de a mai face un pas

de a…

în partea ta de noapte culorile se spală-n vin

și împing alene întreg târziul înspre răsăritul luminii

 

aștept

aștept înainte de miezul nopții

când fereastra este întredeschisă

spre albul din inimă

o sosire

mucegaiuri și-au întins tranșee

când vei trece pervazul

te vei albi vrăjitor

subțiat de voaluri

fără iluzii căzând în palme

nu mai vreau ca mările

pe muchii de cuvânt să-și caute umbra

nu mai vreau răsuflarea…

mă-nfior

ca o primă zăpadă

aşa de mult vreau să te sărut

încât buzele păşesc tot mai aproape de tine…

 este... nu știu 

 în zori sau amurg

 sau acum se trag draperiile 

 ultimei pietre rămasă la hotarul incertitudinii

 știu doar

 că nu este ceață  

 nechezatul zbuciumului se stinge

 nu mai doare...

 sub mâinile cordului

 încă încolțește o picătură de sânge

 semnul rămâne la hotar

 reamintindu-mi vechiul 

 îl pun în sân

 și îi mângâi cu razele soarelui

 cărarea

 clopotul…

 privirea îmi alunecă uşor

 peste multe tentative de a păşi

 imaginea toamnei a ceruit tot ce a avut mai bun

 în buzunarul cusut cu atâta răbdare de vorbe înşelătoare

 protector glasul mamei mă-nfăşoară

 - să-ţi…

știu

 îmi vei spune că în portmoneul uzat 

 o ții fedeleș

 eu am pierdut- o peste gândul clipelor

 zilelor

 acum iau fiecare literă și o pipăi

 este albastră îmi vei spune

 îți spun așa de clar este imitație

 hmm

 florile albastre ale neghinei au rezistat ultimei brume

 mă întind pe covorul rece

 las gândurile să fredelească adâncuri

 înălțimi

 și culori de ce nu

 asa…

 să aflu brațele…

din ploile dese

 tânguielile fără sfârșit ale Irinucăi

 și a ta din poeme 

 mă fac să cred

 că anii adună în riduri 

 urâtul nemulțumirilor

 îți place să te zbați în plase himere

 (așa cum îi place lui nea Sile

 să tragă cu nesaț din țigara de foi)

 o oarecare să fure mila cerșetorului

 să te lase pe tine

 să-i dezvelești obrazul cald

 bătrânelul din leul singuratic

 rage Amazonului

 în…