în partea ta de noapte culorile se spală-n vin
și împing alene întreg târziul înspre răsăritul luminii
aștept
aștept înainte de miezul nopții
când fereastra este întredeschisă
spre albul din inimă
o sosire
mucegaiuri și-au întins tranșee
când vei trece pervazul
te vei albi vrăjitor
subțiat de voaluri
fără iluzii căzând în palme
nu mai vreau ca mările
pe muchii de cuvânt să-și caute umbra
nu mai vreau răsuflarea întretăiată în care
lăcașuri sacre pe urma unei destăinuiri
năruiau altare
iubite
o să las peste umărul tău să cadă
mușchii și lichenii zidului
brume și mucegaiuri
noi ne vom atinge frunțile albite de ghiocei
(chiar dacă sunt amenințate de căderi)
cu frunțile cele mai roșii ale merelor
nepământene semne
mi s-au lipit de trup
vreau și eu cântecul aripilor
când adun cerneala din coaja merelor
știu
că sunt vie
Adaugă un comentariu
Lisia, multumesc mult...
Vio, multumesc si tie la fel de mult!! cu drag de voi
D-na Veronica, tare ma bucur ca va placut, cu drag mereu...
Da, ești vie, Maria. Și poezia ta e tot vie. Seducător poem!
O splendoare de poem. M-a emotionat adanc. Metafora fruntilor "albite de ghiocei" si rosii ale merelor e cu totul speciala.
Talent!
da, da... reformulat... multam da Coza
împing agale > împing alene
Felicitațiunile mele, domniță poetă!
da Coza
Gabi, multumesc mult... o seara plina de lumina si frumos!
Melania iubire, uneori nivi eu nu inteleg cararile intortochiate ale sufletului, stiu doar ca ii dau in fiecare zi o camasa alba curata... multumesc
Mereu se naruie un altar. Important este sa ramai viu si sa plamadesti alte aripi. E o placere sa te citesc!
Sofy, Gerra, nutzu, multumesc mult dragii mei... o seara frumoasa sa aveti cu drag
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE