Ești cea mai dulce alinare,

Cu tine-adorm și mă trezesc,

Fără subtila ta savoare,

Nici îngerii nu-mi mai zâmbesc.

Am scris poeme pe o rază

Și-am plâns pe versuri de rondel,

Destinului m-am dat în pază,

Rememorând câte-un pastel.

În tine mi-am găsit refugiul,

Mă-`nalți când, lent, mă prăbușesc,

Sau mă salvezi din naufragiul

În valuri aspre, ce-mi lovesc

Însinguratele…

Mă doare noaptea din privirea ta,

Da`-n ochii-ți reci, străpunși de găuri negre,

Chiar fără lună, m-aș abandona,

Simțind povara clipelor funebre.

Aș bea cu tine-un strop de infinit

Din cupa vieții, plină cu otravă,

Și colindând sub norii de grafit,

Am semăna furtuni și-am cerne pleavă.

Chiar sufletul mi l-aș amaneta,

De-aș ști că ziua-ncepe iar cu tine,

Cu anotimpuri calde-aș cocheta,

Să-mi…

Aș vrea să-mi îmblânzesc nefericirea,

Pe veci să facă sluj în fața mea,

S-alung și smoala nopții cu privirea,

S-o sting în ochii mei de peruzea,

Și-apoi să-mi exilez singurătatea,

Să o trimit pe insule pustii,

S-ating, măcar c-un vis, celebritatea,

Să scriu, în loc de drame, parodii!

Căci de-aș putea să-mi las dezamăgirea

Departe, pe un țărm de mult uitat,

Nu m-aș mai sufoca sub înrobirea

Aceluiași…

Ne-a-mbătrânit și sufletul, și mintea,

Se descompune timpu`-n nori de fum,

Sub lacrimi reci, ne mai uităm sorgintea,

Trăind, seduși de șiruri moi de scrum.

Din resturi vii ne reclădim candoarea,

Restaurăm și clipe de-mprumut,

Dorind să resimțim măcar dogoarea

Din poala unui astru decăzut.

Ne plictisim, sătui de jurăminte.

Fără cuvinte, devenim damnați.

Ne-amanetăm, pragmatici, cele sfinte,

Sfârșind…

Doar azi sunt indecent de fericită,

Din volbură renasc, dar iarăși mor.

Plăpândă floare pe un sterp ogor,

Am fost cândva petală împietrită.

Cedând cu abnegație pornirii

De-a savura un viitor incert,

Sătulă de norocul meu inert,

M-am aruncat sub pavăza iubirii.

Și făcând slalom printre jurăminte,

Aștept să mă prefac cândva în lut,

Gonind între ce-am vrut și ce-am avut,

Plutesc printre fantome sau…

Vântul îmi înhață cuvintele

Și le lipește de zidurile scorojite ale tăcerii.

Stropii reci ai dezamăgirii

Se preling peste pulberea speranței, înecând-o.

Un tablou de toamnă târzie se pictează singur, în nuanțe fumurii,

În mohorâta încăpere a sufletului.

Așteptarea mi se frânge în crâmpeie de neliniște,

Ascuțite ca un țipăt de groază.

Prăbușită în carcera deziluziilor,

Mă agăț de gratiile…

Chiar de sunt vie, mor încet în mine,

Cu fiecare ton de vodevil,

Din amăgiri la metru sau la kil,

În trenul vieții, legănat pe șine.

Și amorțită-n trista balansare,

Pe culoar mă mai strecor tiptil,

Din martie și până în april,

Pândind la colț o dulce alinare.

Imagini rare-mi strigă prin fereastră,

Chemându-mă, avide, să cobor.

Mă simt, subit, precum un infractor,

Ce-și fură propriile flori din…

E-un anotimp pustiu al disperării,

Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi,

Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi,

M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării.

Mă dojenește soarta cu-al ei vifor,

Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri,

Dansând în ritualuri de vechi ceremonii,

Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor.

Revăd după un zid stafia morții,

Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet,

Pășește grav,…

Sub reflectoare, viața-i mai bogată

În păcăleli scăldate-n veșnicii.

Încercuiți de fade inepții,

Ne învârtim amarnic sub o roată,

C-un aer grav de sfântă plictiseală,

Striviți de noi păcate și beții,

Imuni la ghinion sau profeții

Și istoviți de-așa chiverniseală.

Zarafii timpului oferă clipe

De fantezii gătite-n mucava,

Din ore seci, șezând pe o sofa

A viselor arzând să…

La pensiunea vieții, ce uimire!

Primim meniul zilei amândoi:

Un sâmbure bolnav de amăgire,

Mustind a stropi de smoală și noroi.

Drept garnitură-i un pilaf din zloată,

Să-nghețe tot pustiul dintre noi,

Mormane de ciulini pentru salată,

Iar ca desert, un shake din aspre ploi.

Mă uit la alți meseni și mă cutremur,

Degustă fără teamă-orice primesc.

Famelică, presimt acut că tremur

La gândul că,…

Trăim o viață într-un furnicar,

Bătând din aripi – palidă zvâcnire,

Valsăm, într-o profundă risipire,

Pe note seci, expuse-n galantar.

Atrași de un cocteil periculos,

Azi savurăm arome de-ntuneric,

Cu izul lor tomnatic și eteric,

Într-un destin avar, nescrupulos.

Încorsetați de veșnice poveri,

Ne cocoșăm sub jugul neputinței,

Cedând, cu remușcări, făgăduinței

Că suntem, chiar în toate, efemeri.

Trec prin mine umbre de singurătate,

Din apuse clipe-mi cântă rapsodii,

Repertoriu-alintă, cu seninătate,

Pașii mei noptatici printre poezii.

Mai ascult o liră, chiar imaginară,

Ce-mi aprinde veghea c-un fior ciudat.

Din mormânt, iubirea ta incendiară

Cerne-a sa cenușă sumbru, vinovat.

Pe nisip fierbinte, tălpile-mi sunt rană,

Degete avide, lin, îl răscolesc.

Căutând năluca-ți blândă,…