Ne-am dezvăţat de Ţărnea...

[Camelia Ardelean]

Ne-am dezvăţat de Ţărnea ori de Creangă,

De verbul lor “obtuz” şi “perimat”;

În neuroni, un suflu germinat

Uzăm, din când în când, pe post de spangă*.

 

Vibrăm la scris confuz, “parazitat”;

Ne-ar trebui la suflete o rangă

(Când „te iubesc“ e-un sunet de talangă),

Să le deschidem ivărul blocat.

 

A re-nvia în sine o poiană,

Din ofilite “Flori de mucigai”,

În care slova n-are nicio rană,

 

Iar mierea ei te duce drept în rai,

Ar fi cum ai sorbi din valeriană

Şi-ai vrea să joci la horă mai dihai.

 

  

*spangă: spadă; baionetă.

 

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri, Vasile Burduşa, Denisa Popa! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc de popas şi opinie, domnule da Coza! Cu stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

Just.

da Coza

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri călduroase: doamna Giurgiu, Mihaela Suciu, Gabriel Cristea, Mihaela Chitic! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

(Nici) eu nu cred că vibrăm (neapărat), poate o facem din inerţie (adică ne-a luat valul...), din teama de a nu "părea" perimaţi sau de a nu supăra pe cineva, ori fiindcă aşa ni se "sugerează"! Motivele sunt multe şi diverse. Important este să nu ne uităm/renegăm originile (în cultură şi... în general) şi să ne păstrăm, în orice situaţie, demnitatea! Mulţumesc de trecere/opinie, doamna Lisia! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Marci, ma chere Valery! :-)  Poate ne reînvăţăm! Orice dezvăţ are şi învăţul (sau invers), cum se spune! :-) Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Chris! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri călduroase, doamna Sofy! Ironia e singura armă care ne-a mai rămas. Dacă vom schimba/rezolva ceva cu ea sau nu, rămâne de văzut... Eu una nu prea cred, dar... ne rămâne (încă) speranţa! Cu drag,

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Într-adevăr, scara valorilor s-a cam răsturnat. Eu nu știu cât de mult vibrăm la anumite genuri de scrieri, mai degrabă cred că o facem din snobism, fără să pricepem nimic de fapt. Bine surprins acest fenomen în poezia ta.

[Valeria Merca]

...

„Ne-am dezvățat” ... și rău am făcut! :)

Bun sonet!