Am răsărit, un trup firav de iarbă,

E semn că iarna încă ne mai iartă

Începe seva-n rădăcini să fiarbă

Urcând prin ram ca cerul să-l despartă.

Renaşte chipul tău în lutul meu sărac,

Sămânţă sunt de dor şi vreau să cresc,

Cu tine şi ninsoarea - greu mă împac

Deşi în viscolirea voastră încolţesc!

Prea multe doruri mi-ai lăsat în trup,

Când toamna, ai plecat într-o noapte

Şi iarna prin…

 Seara îi atinge nopţii mâna,

 Intârzii şi inima mă doare,

 Clipe se petrec, una câte una,

 Risipindu-se în rouă pe cărare.

 Sub lumina lunii, rotund pârguită,

 Ochii mi-s ţintă peste hotar

 Trupu-ţi de floare neprihănită,

 Să apară-l pândesc precum un tâlhar.

S-a închis geana nopţii pe zori,

Umblă bruma colbuind înaltul,

N-ai venit şi-n rugul recilor fiori,

Teamă mi-e că ai plecat cu…

Iubirea-i otravă, sau balsam?

N-am înţeles o viaţă-ntreagă

Câtă iubire în mine am,

N-aş mai trăi, de-ar fi otravă...

Dar nici balsam nu pare-a fi

Căci ard de dorul buzei tale

Şi mor încet, cu orice zi

Pierdută-n nopţile astrale.

De sunt bolnav şi tu apari

Mă simt precum un nou-născut

Şi când privesc în ochi-ţi mari

Bolnv mă vreau, de la-nceput!

Iubire, cum să te-nţeleg?

Mă…

Iubito, ce dar divin mi-a fost dat

să-ţi pot descoperi frumuseţea;

Din ochii tăi

se naşte minunea dimineţii,

când soarele răsare în stropii de rouă,

iar de sub gene,

noaptea alunecă pe cai fugăriţi

sub clipit de taină nespovedită...

Buzele-ţi cuprind mărgeanul

însângerat al oceanului,

în care valul sărută

apusul ultimei raze întârziate...

În căuşul palmelor,

se adună gândurile…

Rouă, în rouă,

Pe rouă, cu rouă,

Oglindă de lună nouă!

Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei

Să spună în clipa ispitei:

Să-ţi fie inima curată,

De câte ori mă vei iubi

Ca roua binecuvântată,

Născută-n flori pe zori de zi.

Să-ţi fie inima curată,

In clipele visării tale

Ca roua binecuvântată,

Din mirul tainelor astrale. 

Să-ţi fie inima curată,

Când ai să mă aştepţi…

Incet, încet, braţul tău

mă cuprinde uşor tremurând,

în timp ce îţi înlănţuiesc mijlocul

şi mă cufund în catifelarea palmei,

ce-mi răcoreşte tâmpla;

Privirea-mi alunecă

în adâncul ochilor tăi,

rătăcindu-mă în fiorul

cald şi uşor ca o briză al buzelor

din care sorb adânc lumina clipei…

Ne îmbrăţişăm plutind,

un singur trup, o singură inimă,

într-un spaţiu atemporal 

şi ramul unui fulger…

M-am descălţat

Şi am păşit prin rouă;

Mi-a sărutat dimineaţa gleznele,

Greierii începuseră o partitură nouă,

Acompaniaţi de graurii

Ce se jucau legănând crengile.

Era răcoare în iarbă

Şi trifoiul dăduse în roşu-liliachiu;

Cosaşii săreau - să se afle în treabă,

Pe fire de iarbă crude, crescute târziu.

Paşii mei purtaţi fără  grabă,

Se pierdeau prin fâneaţă

Precum urmele-n nisipul…