Pământ sărac topit în vise și în dor

ascunde șoapte sub brazde înverzite,

poate vor răsări tăceri după ce mor

și-or sta în clipe veșnic ne-mplinite.

Du-mi pașii în țărâna vechilor ninsori

și fă cărare gândurilor mele spre vecie

pentru că-n lumea-am plâns de multe ori

și nimeni n-a dorit în viață să mă știe.

Un fruct amar purtat de vânt prin zare

din care ciugulesc aievea gesturi vechi,

pământule, sunt eu cu tâmplele…

Pe tâmplă bate vântul rece,

pe buze roua mi-a căzut

un gest pe lângă pleoapă trece,

și astăzi îl găsesc pierdut.

Prin riduri timpul se ascunde,

se-ascunde viața sub zăpezi

în talpă frigul îmi pătrunde

iar tu sub streșini sângerezi.

Pustiul soarbe din cuvinte,

pădurile albesc prin vreme

și plâng aducerile-aminte,

când vor aievea să te cheme.

Nu s-a aflat nimic de mine

în jur tăcerile se…

Sunt nerăbdător și chiar ursuz,

îmi leg cu firele de vânt elanul

un cioplitor de adjective prin auz

retipărind prin suflete banalul.

Port chip de silabă-n formă brută

acolo unde dalta verbului s-a rupt,

miracol cenzurat în limba neștiută

de mulți pe-un munte mai abrupt.

Am ochii tulburi ca un râu de țară

îmi cresc pe frunte fragede tulpini

de parcă-aș răsturna o călimară

pe frunze necrescute prin…

Pe marea sufletului meu plutesc corăbii la-ntâmplare

furtuni în repetate randuri le-au legănat mereu în larg

și-n portul care le așteaptă sosirea lor din depărtare

rămâne doar o amintire în vârful tristului catarg.

Cobor cu gândul lângă țărm de parcă-aș aștepta un val

să-mi spună că se vor întoarce să viețuiască pe vecie

și cât vor rătăci prin mine legând frânghiile de mal

voi încerca să urc pe punte,să văd trecutul cât mă știe.

Să…

Ce dor îmi e de tine-n astă seară
se-aud pe-un țărm de vise alergând
nepotrivite clipe și corăbii
în portul unei lacrimi ancorând.

Adorm cu toată noaptea dintre noi
privindu-ți chipul undeva sub frunte
fără să știu că s-a ascuns sub pernă
eternitatea clipei să ne-asculte.

Două mâini în două gânduri

se rotesc în gesturi largi,

punând mările în rânduri

oglinzi pe care le spargi.

Și-n lumini de curcubeie

răstorni ploile-n tăceri,

rugăciuni într-o moschee

spuse-n zilele de ieri.

Două stele-n vârf de stâncă

lasă semnul lor divin

timpului care mănâncă

amintiri de pelerin.

Frâng eternitatea-n două

și la două mâini o-mpart,

fără să întreb când plouă

de oglinzi care…

Vântu-n ramuri zdrențuit și rece

se zbate ca un suflet răvășit

ar vrea spre undeva să plece,

dar stă-ntre două frunze țintuit.

S-ar avânta în nori ca o nălucă

cu glasul între fulgere scăpat,

o zare frântă-n dorul său de ducă

pe-o margine de vis l-a așezat.

Și leagănă copacul printre gene

îngenunchindu-l până la pământ

natura vie plină de catrene

își cearcănă privirile în vânt.

Deasupra zării viața se…

Să trec de viață prin portal

pe-un alt tărâm imaginar,

unde oceanele n-au mal

iar vârsta n-are calendar.

Să văd dacă mai sunt ca noi

orgolioși din tată-n fiu,

dacă din nori se varsă ploi

și tună-n secole târziu.

Voi fi atent la orice fac

în noua lume fără vină,

să nu devin un vârcolac

setos de noapte și lumină.

Curajul meu făcut să fie

în altă viață nu-i de-ajuns

pentru că plec,dar îți las…

Într-o lume-n care viaţa preţuieşte mai nimic

Calc pe trepte de morală încercând să mă ridic

Undeva deasupra vârstei năpădite de ninsori,

Pe la tâmplă unde visul a rămas uitat în zori.

Şi mă-mpiedic în cuvinte ca un prunc începător

Neştiind de ce speranţa plânge-n ochii tuturor

Şi-n cenuşa fericirii văd topindu-se strigând

Flăcările unui zâmbet ce se sting şi mor pe rând.

Eu sunt omul cu iubirea, alţii trecători ca mine

Ştiu cum să urce…

Dă lumii de știre că visul revine

într-una din nopți să ceară-nnapoi

sărutul lăsat pe buzele-ți fine

când toate ne-au fost tăcere si ploi.

Anunță trecutul în taină să vină

și-nchide fereastra când stele răsar,

o singură noapte cu lună străină

e tot ce trăiește în visul hoinar.

Zâmbește să cadă sarutul pe pernă

și mângâie fruntea cu gânduri lumești

aici se va-ntoarece minunea eternă

să strângă cuvinte ce nu le…

E timpul să mergem o vară

la teatrul cu loje din pluș,

se cântă tristeți la chitară

când frânt este-al vieții arcuș.

Biletele noastre sunt anii

păstrați într-un suflet confuz

cum strâng uneori și castanii

tăcerea din vântul ursuz.

Vom merge la teatrul cu ziduri

făcute din vise mai vechi

în loje cu plușul din riduri

și scaune mereu neperechi.

Va plânge chitara-ntr-o seară,

vom strânge-ntre tâmple un…

Mă străduiesc să-ţi fiu iertare şi cuvânt,

amurguri revărsate în mări necunoscute,

căderi de stele-ascunse în adieri de vănt

prin toate câte sunt şi astăzi par pierdute.

Suspin pe buze-mi eşti, nelinişte în noapte,

o lacrimă-ntre gene când pleoapele tresar,

iubirea mea cerută prin miile de şoapte,

un templu-n care-am plâns cândva atât de rar.

Iar astăzi de ce dor căderi în vechi prăpăstii,

de ce nu vin la ţărm corăbii de prin…

Să văd cum dormi, să te sărut pe pleoape

în noaptea asta tandră e tot ce îmi doresc,

să fiu același martor când luna e aproape,

iar stelele-n fereastră în cercuri se rotesc.

Să te sărut cu viata cum se-ntâmpla odată

păstrând o armonie între tăceri și gând

și-n lacrimile mele să fii cea mai curată

ca tot atatea ploi ce-n ramuri cad vibrând.

Să-mi fii ca o poveste citită cu mult drag

când umbrele din nouri împodobesc…