Zâmbește

[Trandafirul]

Dă lumii de știre că visul revine
într-una din nopți să ceară-nnapoi
sărutul lăsat pe buzele-ți fine
când toate ne-au fost tăcere si ploi.

Anunță trecutul în taină să vină
și-nchide fereastra când stele răsar,
o singură noapte cu lună străină
e tot ce trăiește în visul hoinar.

Zâmbește să cadă sarutul pe pernă
și mângâie fruntea cu gânduri lumești
aici se va-ntoarece minunea eternă
să strângă cuvinte ce nu le rostești.

Cuprinde-mă-n brațe și dă nemurirea
frumoaselor clipe trăite ca-n vis,
învață-mă mâine ce-nseamnă iubirea
și dă-mi înapoi ce nu mi-ai promis.

[Mihaela Popa]

nostalgic

[Ion Lazăr da Coza]

Apreciem că autorul mulțumește doar din complezență. :(

da Coza

[Trandafirul]

Vă mulțumesc tuturor pentru treceri si recomandări!

[Valeria Merca]

Ar fi bine să renunțăm la unele expresii uzitate: vis hoinar, minunea eternă, clipe trăite ca-n vis.  Intenția de a construi metafore este evidentă, dar nu-i suficient doar atât;  să ceară-napoi (înapoi - adverb). Subscriu sesizărilor primite deja de la Sofia și doamna Veronica: evitarea acelor asociații de sunete. 

[Adina Speranta]

Cam vetustă atmosfera :) 

Cu drag!

[Veronica P. L.]

Subscriu observatiei anterioare si adaug si  asocierea învață-mă mâine care ar trebui evitata, cred. 

Vad un potential al autorului in a crea metafore, dar sunt convinsa si eu ca un pic de varietate in tema si chiar si in formatul poeziei ar fi un exercitiu demn de incercat.     

[Sofia Sincă]

Da, e bine, e frumos, cu excepția acelui pe pernă, dar nu crezi că ar fi cazul să treci și la altceva mai diversificat? Cum ar fi poezie cu vers liber sau știu eu? La tine parcă există un etalon și te tot învârtești pe lângă el.

Dar este doar părerea mea,

Sofi