mângâiai peretele alb

azi  voi desena o frescă

rămâne ca tu să  acoperi cu lavă un oraş

de sub unghiile tale stilizate în water marbling se iveşte dimineaţa

un pic ciufulită şi tandră pe alocuri

cu o lună ca un umăr dezgolit în oglindă

miroase a cafea şi a pulsaţii viride strivite în îmbrăţişarea toamnei

voi scrie nişte frunze hotărăsc

rămâne ca tu să le dai nume

De prea multă vreme ne curge cianură prin vene

Şi inima ni se zbate prinsă-n laţuri gordiene

Aruncată e-ntr-o cuşcă, injectată cu morfină,

Iar hingheri damnaţi râd şi strigă “Veniţi de luaţi lumină!”

Ne mor azi copiii sfâşiaţi de fiare, boli şi maşini

De dor de părinţii ce-s duşi cu anii slugi printre străini

Bătrânii flămânzi caută de muncă, schilozi şi cocârjaţi

Uitaţi de poştaş, sperând să fie eutanasiaţi

Bolnavii…