dacă v-aș spune că toată viața am stat singur

meditând pe o bancă

m-ați asocia imediat unui burghez

în timp ce dacă aș fi stat pe o piatră

în același parc

în aceeași solitudine

cu o mână sub bărbie

ați fi spus

priviți acest gânditor

încremenit în parcul nostru

pentru înmormântarea căruia va plăti primăria

O zbatere întinsă pe vâltoare,

Considerări ascunse de instanță,

Căderea seacă-a umbrei viitoare:

Aceeași atmosferă de romanță.

Menhiri dispuși la oarece distanță,

Șoptiri inverse, ne’revelatoare,

Scuza ce-a pierdut din importanță

Că nicio șansă trupul nu mai are...

Pinaclu trist al țintei spre extaz

Pe…

Prin vii forfecarii decupează din crug

O toamnă-altieră, puțin cam zbanghie,

Prin țipăt de sturz se întorc tăvălug

Deviate iluzii de iubire târzie...

Și tocmai din roșul căzut pe chindie

O icoană venustă se așază pe rug;

Cu ace de ceas în globule îmi scrie,

Pe aproape, trecutul, descompusul diug...

Mai singur acum, spre…

arunc telefonul, deschid televizorul, dau drumul la purici:

nesimțiții!

i-aș sfărâma între două rugăciuni...

stau pe fotoliu, îngrămădit, cu ochii în alb-negru, firesc,

televizorul se îndepărtează, iese pe ușă, dă bot în bot cu legiunea străină

și alunecă apoi în casa liftului:

ptiu!...

se auzi sonorul dat le maxim de inteligența serviciilor...

fără alte preocupări, fără alte…

plăcerea-n țipăt a ieșit din file

ale cărții de sărut deschise

și-a lovit asprimile de buze

acum în timp ce rănile și le

amestecă sub limbile confuze

o literă din geamăt mai i se

aude sub închisele ecluze

cu riscul de a se oblitera

mai încet mai încet et cetera

Azi am semnat tratatul și-ntors între redute

Iar grănicerii frânți se-nșiră pe hotar

Să-și lingă cicatricea războaielor trecute;

E pace deci!... și totuși cum, extraordinar,

Aici în centru bate un tun sanguinar

În propriile ziduri cu salve neîntrerupte!...

Continuă  războiul cu amintirea, chiar,

A buzelor ce-odată se încleștau pe…

Când vârcolacii sug din sfârc de lună

Îmi scot cu dinții cuie din sicriu;

Ascult cum urlă câinii și cășună

Și-un pricolici în coaste-mi intră...pfiu!

Am dat, convins, cu bobârnace-n Jiu,

Dar vin la tine iar, lume nebună,

Cu tenul estompat, gălbinicios, laviu,

Pe care viermii stau să-l recompună

Și-ntind o mână, descărnată , hai!…