azi am vrut să pictez
o lumină

cineva mi-a spus :"nu se poate
pentru asta ai nevoie de întuneric!"
şi mi-a înmuiat pensula
în destin

am tăcut şi...
m-am luminat

______________________________
ZiFrumoasa ( Mihaela Călin)

Doamne, ce-ar fi să-mi aprinzi o ţigară

să-mi fac cuib albastru de fum

ar fi acum bunăoară

prilej de-a mă scrie din scrum

din cenuşă mi-ar rămâne-n vârtej

dansatoare cuvinte

acorduri spirale lungi cu bemoli şi diez

mi-ar vibra-n oseminte

dă-mi Doamne şi-un foc la poeme

să nu mai plângă nimic

cuvântul care mai stă în genunchi

şi geme

trimite-l la ceruri în…

am contract cu viaţa

s-a parafat mai demult

încercarea de-a fi

de-a păţi

de-a exersa un tumult

într-o zi de februarie

s-au aprins luminile scenei

costumul de om

părea a se potrivi

şi am început

a fi

aveam bună dicţie şi rosteam adevăr

zi de zi

dar publicul nu auzea

el învăţase-a privi

prin actul trei costumul se-ngreuna

replici strigam tot mai…

literele au fugit din minte -

cuvintele stau culcate

în pielea goală

se-ascund de lume

nicio exprimare nu-şi găseşte haina

umblă gândurile temerile

ele singure

fără căciulă pe cap

fără fular să-şi păzească vocea

şi strigătul

de iarnă inimile-au răguşit

tot chemându-se

iubirea lor

evadată

aleargă în pielea goală

pe un drum cu…

ciudaţi

fluturi desculţi de culoare

zboară prin timp

ieri soare

în formă de floare

câmpii

împăturite astăzi în gând

arunc o monedă în sus

în mâine

şi cade… o ploaie

pajura stă ascunsă

cu aripa sângerând

---------------------------------------

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

urcam scara

când treptat a scăzut lumina

treptele au început să se dizolve

paşii mi-au rămas în aer

moi sprijiniţi pe-ntuneric

pe impresii de-o clipă-nainte -

îmi simţeam umerii cum se dizolvă şi ei

îmi curg în sus

şi-n locul lor rămân două găuri de aripi

în întuneric rotund

cu lumina făcută sămânţă

latente zboruri vor să iasă prin pori -

nu mai am picioare

mă duruseră-atât de…

S-a făcut târziu peste tot

sau poate-năuntru -

În minte ţin o clepsidră

o-nclin

să-ncetinească minutele de nisip…

Timpul pe drum tropăia neglijent

încălţat în bocanci prea mari

Să mă uit în mine aş vrea

să mă văd -

Să merg mai iute

poate să fug desculţă-năuntru

spre profunzimi acoperite dintotdeauna

cu praf de stele…

Să înţeleg

ce făceam Eu acolo

mult mai încolo de…

sunetele nopţii

s-au copt de-ntuneric

stau rotunde-n tăcere

n-ar fi durere…

pe bolta neagră cresc flori

feeric

în formă de stele

luna

floare fără tulpină-n părul nopţii

mai mare-ntre ele

nu vreau

nu mă duc să mă culc

trăiesc argintul clipei

ce cade lumină din ele

închid ochii umezi

şi secundele mor împăcate

sub pleoapele…

uimeşte-mă

gângureşte-mă

în urechea stângă

unde am strâns

cuvânt fără cuvânt

din poemul tu

ce nu…

ce coboară din nori

şi mă cheamă la el

la răscruci numai vânturi şi ploi

îndoieli şi nevoi

fel şi fel

se răsfiră clipe sub paşi

pietruiesc cu timp drumul greu

urc (sau cobor?) mă întreb

unde sunt unde merg

de ce merg

cine-s eu

în sus ar mai fi să alerg

şi drumul e-n ceaţă mereu

în urmă cresc flori de nu-mă-uita

şi maci cu sângele…

paşi pe aer când spun te iubesc

din mâini mi-au crescut iar aripi

prin păr

curge Dunărea

estuarele ne-hotarele

păsările mi s-au ascuns în minte

şi pun la cale un zbor

cerul de sus iar e jos

m-a-mbrăţişat

m-a modelat

cu palme albastre

ZiFrumoasă (Mihaela Călin )

26.VII.2014

te iubesc tu

te iubesc tot

fără doar şi poate

când vii când pleci

şi când mă speli în ape reci

când gândul nu socoate

şi când zici nu

pentru că da

mai ţin în buzunar

o arestată stea

doar doar o vrea

a lumina

părerea mea senzaţia ta

de prin perdele

trase grele

peste ferestrele căprui

cu genele zăbrele

ZiFrumoasă (Mihaela Călin…

n-ai plecat

ai rămas în aer în secundă încremenit în memorie

albastră e senzaţia că eşti soarele

îmi stă ca o felie galbenă aruncată pe umăr de vară

tu e cuvânt prea greu încărcat

de zori de sunetul mării al atingerii moi al depărtării

ca peştii nu vorbesc dorinţele mele de fapt

le-am uitat în urmă s-au scurs s-au dus

au plâns mai mult decât trebuia au ieşit din decor

scena e goală pentru spectacol nici…

păstrează-mi Doamne cumpătul

şi decizia a fi

a gândi a zâmbi

a răzbate-a iubi

în noapte în zi

oricum orice-ar fi

drumuri goale

cândva orizontale

merg în jos sau în sus

la răsărit la apus

în căderi sau urcuş

cu minus ori plus

echilibrele

toate s-au dus

mă doare

lumea-n care-n alunecare

trăiesc degeaba vorbesc

nu pot să mă-nalţ

să mai cresc în putere…

pe calea oaselor pe drumul durerii ce mă duce…

unu şi cu unu fac…

poate nimic nu fac …

aş vrea să ştiu

cum se coboară-n…

aş vrea să plec m-aş ridica din mine –

am doar un zbor lăuntric…

e ruptură de timp

undeva, s-a deznodat…

un tren m-a suit în timp…