pe calea oaselor pe drumul durerii ce mă duce
la mine strigă cocorii uitaţi de timp
de nădejdi de primăveri somnoroase
fire de iarbă poate albastre mimau
un anotimp al tuturor aşteptărilor
când soarele mă iubea pe umeri
şi-mi ţinea obrajii în palme flori chicoteau în vânt
murmurul pădurii-l aveam în sânge-l mai am
şi umbra unde am stat lângă tine în tine răscolind
dedesubturi transparente ameţitoare în lunecuşuri vii
mai vreau e strigăt înfăşurat de timp de durere dor
şoaptele tale locuiesc la etaj în mine în piept
în cap sub acoperiş în filigran lucrate de niciun bijutier
în diamante sclipind aducând lumini clipe
ce nu învaţă să moară doar strigă mereu ajutor
ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
30.05.2014
Adaugă un comentariu
șoapte în filigran!
drag,
N-am obiecții.
Frumos!
da Coza
Un anotimp inventat pentru preaplinul inimii. Vară, soare, culoare naturale sau simboliste creează un fond muzical al sufletului autoarei.
Eu aș modifica cele două gerunzii alăturate, sclipind aducând.
În rest, admir!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE