Înalturile au vestit lumina

Și clopotele au trezit fruntarii,

S-au rupt zăgazurile din contrarii

Iar hăurile-și saltă ghilotina.

Se zbate-n lanțuri încă primăvara,

Dar verdele a împânzit grădina

Și mii de flori îsi dezvelesc…

Tăceri se ascund seduse de-un amurg

Ca o iubire fără etichete,

Iar clipele ce-au adormit prin plete

Seduc speranțe și inimi ce se frâng.

Pustiuri se aștern la întâmplare

Peste toate câte-n viața asta curg

Și mult prea multe…

Timpul își deapănă nemărginirea

La fel cum fusul caierul adună

Fără a ști de-i cald sau e furtună

Și fără să vestească omenirea.

El nu dă socoteală nimănuia

Și nu prea se încurcă el cu firea,

Dar își cunoaște bine…

Într-un demult când soarele s-a coborât în sat

Ca o fecioară, în horă să se prindă,

Un zmeu viclean veni pe-aripi de vânt, neanunțat,

Răpind lumina, în temniți s-o ascundă.

Natura s-a-ntristat și păsările-au amuțit

Când și-a pus noaptea broboadele de…

Ne îndreptăm tăcuți spre altă lume,

Spre alt fel de-a înțelege și trăi;

O lume-n care tu uiți și a grăi

Răpus fiind de noile cutume.

Unde să-ți pui tu capul la hodină

Și ce cuvinte să rostești anume

Fără să aibă cineva vreo…

Iarna asta îmi pare tot mai fadă

Și nu mai este cea de altădată!

Surie, taciturnă, deșănțată,

Doar ceața și noroiul prin ogradă!

Pe ici, pe colo, câteva scrijele

Ascunse soarelui să nu le vadă

Pe sub un gard sau colo sub…

Vânturi răscolesc cutume

Într-o iarnă fără iarnă,

Nori de cețuri vin anume

Să ascundă orice taină.

Visul nopților se sfarmă

Scormonind printre tăciuni,

Gânduri nu mai pot să doarmă

Ca-ntr-o casă de…

Bădiță Mihai,

Îți scriu și eu din nou scrisoare

Cu nostalgia unui dor

Că multe s-au schimbat sub soare,

Dar parcă toate-s fără spor.

Te-ai dus demult spre zări senine

Dar eu, să știi, nu te-am uitat!

Gândul îmi zboară către tine

Când stau sub cerul înstelat

Și iată-ți scriu astă scrisoare

Cu…

Ochii plâng dureri nespuse

Răscolind prin amintiri

Alte euri nepătrunse

Alte doruri și trăiri.

Vise-aleargă descompuse,

Iar când norii pun popriri

Ochii plâng dureri nespuse

Răscolind prin…

Septembrie-i târziu pe-afară,

Frunza e plină de fiori

Și iar se-adună în cămară

Fructe cu miros de flori.

Spre apus, în cete, norii

Fac umbrele peste creste.

Tot mai reci se-arată zorii

Care scriu altă…

Vom mai avea vreodată timp

Să mai fim oameni pe pământ

Când viața-i doar un anotimp

Uitat de toate câte sunt?

Ne-ar trebui mai multe vieți

Și timp s-avem să le trăim

S-ajungem cele bătrâneți,

Pe drum să nu…

Pe drumuri se-aștern anotimpuri,

Iar gânduri aleargă prin lume.

Prin colburi zidite anume

Fac raiduri nebunele vânturi.

Amurguri se-mbracă-n costume

Cu falduri ce-ntunecă ceruri.

Balauri de foc peste șesuri

Pun fauri…

Oare viața pe la țară

Va mai fi cum a fost iară?

Va mai ști ea, fericirea

Unde i-a fost rostuirea?

Ce de nopți și câte zile

Nu s-au stins sub zări ostile!

Dar de unde-atâtea file

Când ești făr de griji,…

Norii s-au ascuns după storuri,

Arșița zvâcnește în tâmple,

Dogoarea coboară sub temple,

Pe drum nemișcate stau colburi.

Cu vaier tot câmpul se umple,

Uscată-i tăcerea din ciuturi,

Păduri se aprind în răstimpuri

Și…

Fără preavize ori vreun gând șoptit,

Stând să-mi beau cafeaua, pe șezlong întins

Ca să-mi scot din minte noaptea unui vis,

Niște nori bezmetici zarea au umbrit

Și-n vreo două clipe tremur m-a cuprins,

Iar din norii tulburi ploaia s-a pornit!

Tunete…

Vară ce-mi culci pe sub gene visele din nopți cu iele

Ce mă-mbie din sprincene să-mi pun zilele-n atele,

Vrei să uit dureri, migrene, să intru în joc cu ele

Și-amăgit de vrăji viclene să-mi iau zborul către stele?

Iar când razele selene se dezbracă de umbrele

Să cobor iar prin poiene…

Sunt eu și totuși parcă nu-s!

Sunt cel ce vin, sau cel ce-s dus,

Același sunt, de ieri, de azi,

Un foc în care poate arzi,

Sunt eu, cuvântul cel nespus

Ce poate nu am fost de-ajuns!

,,Un boț de lut”…

Lângă cuptorul vechi se-adună amintiri

Ce parcă-mi fac din ochi stârnindu-mi năluciri

Venind de nicăiri cu-alaiuri de perechi

Și cu ademeniri spre vremuri mai străvechi.

Mă biciuie un șfichi de vânt de nicăiri

Și-mi pune în rărunchi nespuse…

Crucea Ta s-a însfințit și plânsul ei a amuțit,

Toate-acum s-au împlinit cum Tu ai spus și ai voit!

Iadul a încremenit, iar cerul s-a însuflețit,

Tu prin cruce ne-ai sfințit și tot prin ea ai pătimit.

Pe cei răi n-ai prigonit când ei la Tine au venit,

Pe cei slabi Tu ai iubit și lor…

Salcâmi nalță iar miresme, semințele-ncolțesc

Nori agită cataclisme ce sub raze amuțesc.

Vântul pune cataplasme peste flori ce se trezesc

Răscolite de fantasme ce prin visuri chicotesc.

Fâlfâiri stârnesc seisme printre frunzele ce cresc

Amăgite de miasme…